Endocrinologie

Endocrinologia este o ramură a medicinei care se ocupă cu studiul sistemului endocrin (reprezentat de glandele endocrine și produșii acestora de secreție, cunoscuți sub denumirea de hormoni), și al afecțiunilor acestuia.

Hormonii sunt produși de secreție ai glandelor endocrine (ex. hipofiza, glanda tiroidă, glandele suprarenale), care sunt eliberați de la nivelul glandei de origine în circulația sangvină, fiind astfel transportați la distanță, la nivelul organelor țintă, unde își exercită efectele în urma legării de receptori specifici fiecărui hormon.

Hormonii sunt esențiali pentru supraviețuirea noastră de zi cu zi și menținerea homeostaziei organismului. Sistemul endocrin este în strânsă legătură cu sistemul nervos prin intermediul hipotalamusului, integrând mesajele primite de la acesta și participând la controlul temperaturii, somnului, apetitului, setei, a creșterii liniare și dezvoltării pubertare, a funcției de reproducere, precum și la menținerea glicemiei si tensiunii arteriale în parametri fiziologici.

Majoritatea glandelor endocrine sunt controlate de către hipofiză, o glandă endocrină situată la baza craniului, care secretă atât hormoni proprii, cât și hormoni cu rolul de a controla și coordona secreția unor alte glande endocrine țintă: glanda tiroidă, glandele suprarenale, respectiv ovarele sau testiculele. În plus, la nivelul părții posterioare a hipofizei sunt depozitați și doi hormoni de origine hipotalamică - hormonul antidiuretic (vasopresina), esențial pentru echilibrul hidric, și oxitocina.

Glanda tiroidă este o glandă cu formă de fluture situată în regiunea cervicală anterioară, la baza gâtului, hormonii tiroidieni fiind vitali, controlând activitatea metabolică a organismului, dezvoltarea și funcționarea optimă a sistemului nervos central, creștere și dezvoltare.

Posterior de glanda tiroidă se află glandele paratiroide, în număr de 4, care sunt implicate în menținerea unui nivel optim al calciului în sânge.

Glandele suprarenale sunt 2 glande pereche situate deasupra rinichilor, porțiunea lor exterioară (corticosuprarenala) producând hormoni implicați în menținerea în parametri optimi a tensiunii arteriale, glicemiei, a echilibrului hidroelectrolitic (cortizolul și aldosteronul), precum și în răspunsul organismului la stress (cortizolul). Glandele suprarenale mai produc de asemenea și hormoni sexuali (androgeni).

Pancreasul endocrin produce insulină, glucagon și o serie de alte peptide implicate în menținerea unui nivel optim al glicemiei, dar și în buna funcționare a digestiei.

Gonadele (ovarele, respectiv testiculele) produc hormoni sexuali (estrogeni, respectiv androgeni).

Vă întrebati când ar trebui să vă adresați unui endocrinolog?

Dacă vă confruntați cu oricare dintre simptomele de mai jos, nu ezitati sa va prezentati la un consult endocrinologic:

• Oboseală inexplicabilă
• Creștere sau scădere în greutate inexplicabilă
• Căderea părului
• Hipotensiune, episoade hipoglicemice repetate
• Vergeturi roșii-violacee la nivelul abdomenului, axilar sau la nivelul sânilor
• Pilozitate în exces la femei (hirsutism)
• Acnee
• Tulburări ale ciclului menstrual
• Reducerea pilozității faciale și/sau corporale la bărbați
• Tulburări de dinamică sexuală (disfuncție erectilă, scăderea libidoului)
• Infertilitate
• Galactoree (scurgeri de la nivelul mamelonului)
• Ginecomastie (creșterea sânilor la bărbați)
• Pubertate precoce
• Pubertate întârziată
• Creșterea numărului la pantofi la vârstă adultă, modificări ale aspectului facial
• Slăbiciune musculară
• Senzație de frig/căldură nejustificate
• Bufeuri
• Dificultate de concentrare
• Parestezii (furnicături) la nivelul extremităților
• Piele uscată
• Păr fragil
• Senzație de agitație, tremor al extremităților
• Insomnie

În cazul în care suferiți de simptome care ar putea sugera prezența unei afecțiuni endocrine, primul pas este vizita la medicul de familie, în vederea obținerii unui bilet de trimitere către specializarea endocrinologie, pentru a putea beneficia de un consult de specialitate.

În cazul în care suferiți de simptome care ar putea sugera prezența unei afecțiuni endocrine, primul pas este vizita la medicul de familie, în vederea obținerii unui bilet de trimitere către specializarea endocrinologie, pentru a putea beneficia de un consult de specialitate.

Consultatie/control adult/copil

Consultul endocrinologic presupune anamneza (discuția legată de istoricul familial și personal al pacientului, tratamentele urmate, analizele efectuate), examen clinic și, în funcție de caz, evaluare ecografică tiroidiană.

Ecografie Tiroidiana

Ecografia tiroidiana este un test medical neinvaziv care ajută medicii să diagnostice și să trateze afecțiunile medicale ale tiroidei. Este sigura și nedureroasa, producand imagini ale interiorului corpului folosind unde de sunet.

Osteodensitometrie cu ultrasunete

Osteodensitometria cu ultrasunete este o metodă non-invazivă, nedureroasă și sigură de măsurare a densității osoase. Această metodă este utilizată în principal pentru a evalua riscul de osteoporoză și fracturi osoase. Osteodensitometria cu ultrasunete se bazează pe modul în care undele de sunet trec prin os.

Într-un test de osteodensitometrie cu ultrasunete, un transductor care emite unde de sunet este plasat pe piele peste oasele care urmează a fi testate – de obicei, osul călcâiului, tibia sau alte oase mici ale piciorului și mâinii. Undele de sunet traversează osul și sunt apoi detectate de un senzor situat pe partea opusă a osului.

Două măsurători principale sunt obținute dintr-un astfel de test: viteza de atenuare a undelor sonore (SOS) și indicele de atenuare a undelor sonore (BUA). SOS se referă la viteza cu care unda de sunet traversează osul, iar BUA măsoară gradul în care unda de sunet este absorbită de os. În mod general, oasele mai dense vor avea valori mai mari pentru SOS și BUA.

Aceste măsurători sunt apoi utilizate pentru a estima densitatea osoasă. Deși osteodensitometria cu ultrasunete nu oferă o imagine detaliată a osului, așa cum o face osteodensitometria cu raze X, este o metodă convenabilă, rapidă și non-radiantă de a evalua densitatea osoasă și riscul de fracturi.

Pentru consultul endocrinologic este recomandat să aveți la dumneavoastră dosarul medical cu toate documentele medicale (analize de laborator, investigații imagistice, scrisori medicale de la alte specialități – ex. cardiologie, diabetologie, nefrologie, neurologie).

De asemenea, luati cateva notițe pentru a va ajuta sa raspundeti la intrebarile medicului dumneavoastră. Veți primi la finalul consultației o fișă în care veți avea notate principalele recomandări la final. De altfel, ar trebui sa notati intrebarile pe care le aveți pentru medic cu privire la boala sau ingrijorările dumneavoastra.

• Faceți o lista cu toate medicamentele, inclusiv dozele si orele la care la administrați si listați si alergiile de care suferiți.
• Faceți o lista a istoricului pertinent al familiei (ex. afecțiuni tiroidiene, diabet zaharat, osteoporoză, istoric familial de infertilitate/menopauză precoce, fracturi de șold) dacă este posibil sa o uitați atunci în timpul discuției.
• În cazul în care aveți tulburări de memorie sau probleme cu auzul, este util să rugați un membru al familiei să vă însoțească pentru a vă ajuta.

Interpretarea rezultatelor analizelor endocrinologice depinde de specificul testelor realizate, de normele laboratorului care a efectuat testele, precum și de starea de sănătate individuală a pacientului.

Dozările hormonale măsoară nivelul sanguin al diferiților hormoni din corp, care sunt produși de glandele endocrine. Acestea includ, dar nu se limitează la, glanda tiroidă, glandele suprarenale, hipofiza, ovarele și testiculele.

De exemplu, în cazul testelor pentru funcția tiroidiană, se măsoară nivelurile hormonilor TSH, fT4 (și T3 total in anumite situații), precum și titrurile autoanticorpilor specifici tiroiditei cronice autoimune (ATPO și anticorpii anti-tiroglobulină sau ATGL). Niveluri anormal de ridicate sau de scăzute ale acestor hormoni pot indica o problemă cu funcția tiroidiană.

Interpretarea rezultatelor implică compararea valorilor măsurate cu un interval de referință considerat normal. Dacă valorile hormonilor sunt în afara acestui interval, pot exista probleme de sănătate. Cu toate acestea, nu toate abaterile de la normă indică o problemă de sănătate serioasă. Uneori, variațiile pot fi cauzate de stres, alimentație, exerciții fizice sau altor factori temporari.

Este important de menționat că rezultatele testelor endocrinologice nu ar trebui interpretate izolat, ci în contextul simptomelor clinice, istoricului medical și altor rezultate ale investigațiilor. De aceea, interpretarea rezultatelor ar trebui să fie făcută de un medic de specialitate.

La ce interval de timp se recomanda controlul endocrinologic? Intervalele la care se recomandă consultul endocrinologic sunt individualizate în funcție de tipul de afecțiune endocrină, tratamentul urmat și alte particularități individuale ale pacientului.

Afectiuni ale tiroidei

Aceste afecțiuni sunt foarte frecvente, fiind reprezentate în principal de hipotiroidism și hipertiroidism (deficit, respectiv exces de hormoni tiroidieni), respectiv de nodulii tiroidieni. Marea majoritate a nodulilor tiroidieni sunt benigni, însă examinarea ecografică este esențială în vederea stabilirii caracterului acestora și selecționarea nodulilor suspecți pentru puncția-biopsie tiroidiană sau intervenție chirurgicală.

O afecțiune extrem de frecventă este tiroidita cronică autoimună sau tiroidita Hashimoto, o boală autoimună care poate afecta capacitatea secretorie a glandei tiroide, și care necesită monitorizare periodică a funcției și aspectului ecografic tiroidian.

Afectiuni ale paratiroidei

Hiperparatiroidismul primar este cea mai frecventă afecțiune a glandelor paratiroide, caracterizată prin producerea în exces de parathormon de către una sau mai multe glande paratiroide. Aceasta hipersecreție de PTH duce la hipercalcemie (creșterea calciului în sânge) și poate duce la complicații grave în absența tratamentului adecvat (deformări osoase, osteoporoză, calculi renali, afectarea funcției renale).

Hiperparatiroidismul poate fi și secundar deficitului de vitamina D, dar și terțiar (la pacienții cu boală cronică renală).

Afectiuni ale glandelor suprarenale

La nivelul glandelor suprarenale pot apărea tumori, cel mai frecvent adenome, cu sau fără secreție excesivă de hormoni (cortizol, aldosteron, androgeni). Aceste afecțiuni pot fi severe și pot determina complicații cardiovasculare, renale, metabolice, digestive și metabolice. Exemple: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, feocromocitom.

Sindromul de ovar polichistic (PCOS)

Aceasta este cea mai frecventă afecțiune endocrină feminină, caracterizată prin exces de hormoni androgeni (hirsutism, acnee, tulburări menstruale) și tulburări ale ovulației.

Afecțiuni ale glandei hipofize

Tumori ale hipofizei (adenoame hipofizare secreționale sau nesecreționale) care pot modifica semnificativ metabolismul hormonal și sănătatea pacientului.

Diabetul zaharat

Afecțiune a pancreasului endocrin, cu perturbarea secreției de insulină, putând fi primar sau secundar altor boli endocrine.

Alte afecțiuni endocrine

Osteoporoza primară sau secundară altor afecțiuni endocrine (hiperparatiroidism, deficit estrogenic postmenopauză, hipogonadism masculin, tulburări tiroidiene, boli suprarenale).