Psihoterapie

Consultatii online

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie care se bazează pe identificarea relației dintre gânduri și comportament și felul în care gândurile influențează acțiunile. Această teorie se bazează pe ideea că comportamentul uman este învățat, așadar poate fi dezvățat. Gândurile negative provoacă comportamente distructive, care vor afecta atât relațiile interumane (relația de cuplu, de familie, relația cu colegii de muncă, cu prietenii etc.), dar vor avea răsunet și asupra propriei persoane. Pe parcursul ședințelor, o persoană învață să își recunoască problemele și să conștientizeze modul în care comportamentul le afectează viața de zi cu zi. Astfel, prin înlocuirea gândurilor negative cu gânduri pozitive, se va schimba și comportamentul.

În cazul stărilor depresive, persoana dezvoltă gânduri deprimante și apare lipsa de interes pentru activități plăcute anterior și retragerea treptată. Terapia cognitiv-comportamentală își propune să identifice mecanismul și să stimuleze implicarea în activități. Pentru tratarea tulburărilor anxioase, sunt învățate metode care ajută persoana să se calmeze.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este abordată într-o multidutine de afecțiuni: depresie, tulburare de anxietate generalizată, tulburări de personalitate și fobii.
Acest tip de terapie poate fi utilizată atât individual, cât și în psihoterapiile de grup, de familie sau de cuplu.

Psihoterapia de cuplu tratează ambii parteneri de cuplu și nu problemele individuale ale unuia dintre parteneri. Într-o relație de cuplu pot apărea conflincte și nemulțumiri, mai ales când unul dintre parteneri sau amândoi nu își comunică emoțiile și nu își împărtășește așteptările. În plus, comportamentele distructive, dictate de gânduri negative afectează relațiile cu cei din jur, implicit cu partenerul de cuplu. Psihoterapeutul analizează comportamentul partenerilor unul față de celălalt, motivele pentru care au apelat la terapie și felul în care ei comunică. Psihoterapia de cuplu are ca scop identificarea sursei conflictelor, învățarea comunicării eficiente, ascultarea activă a celuilalt, consolidarea încrederii în partener, abordarea perspectivelor diferite și îmbunătățirea vieții intime.

Familia reprezintă primul grup social de care aparținem și cadrul în care realizăm primele conexiuni și primele relații cu alți oameni. Relațiile pe care le avem cu membrii familiei de inluențează încă din copilări, dar au un impact semnificativ și în viața de adult, întrucât poate fi un stâlp de sprijin. Psihoterapia de familie poate avea beneficii într-o serie de situații: evenimente majore (decesul, probleme de sănătate, divorțul), neglijare, abuzuri în copilărie sau actuale, traume nerezolvate, lupta pentru putere, probleme financiare, modificarea comportamentelor copiilor. Psihoterapia de familie îmbunătățește comunicarea între membri, consolidarea înțelegerii și a empatiei și încurajează rezolvarea problemelor. La ședințele de psihoterapie este necesar să participe toți membrii familiei, deși în cazul în care sunt implicați și copii, se poate discuta separat cu părinții.

Psihoterapia de grup se realizează cu mai multe persoane deodată, care se confruntă cu probleme similare. Grupul are un important rol de suport social, persoanele care fac terapie nu mai au sentimentul că sunt singure și că există și alți oameni în aceeași situație cu care pot vorbi. Psihoterapia de grup are multiple avantaje, printre care se află schimbarea perspectivei asupra problemei, reducerea sentimetelor de tristețe și a anxietății, posibilitatea de catharsis prin împărtășirea gândurilor și sentimentul de apartenență la un grup.

Evaluarea psihologică este un proces prin care psihoterapeutul explorează și identifică cauzele care stau la baza atitudinilor și comportamentului. Aceasta constă în evaluarea comportamentală, determinarea tipului de personalitate și a mecanismelor de coping, evaluarea capacității de relaționare, evaluarea cogniției și a funcțiilor neuropsihice (atenția, capacitatea de concentrare, memoria, capacitatea de învățare). Evaluarea psihologică are și rolul de a determina gradul de discernământ al unei persoane și dacă aceasta este în deplinătatea facultăților mentale. Pentru evaluarea psihologică se pot utiliza și teste psihologice, în situațiile în care psihologul consideră că este indicat.

O ședință de psihoterapie durează 50 de minute.

Un psihoterapeut bun este un psihoterapeut față de care persoana se simte în siguranță și cu care este dispusă să comunice sincer.

Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de terapie care are la bază teoria influenței gândurilor asupra comportamentului. Dacă o persoană are gânduri negative, acestea se vor reflecta în comportament, creând disensiuni în relațiile cu cei din jur. În cazul depresiei, gândurile deprimante duc la dorința de izolare. Pornind de la această teorie, gândurile negative trebuiesc înlocuite cu unele pozitive, urmând să se observe o schimbare și în comportament.