Raport de evaluare psihologica

Fișa de evaluare psihologică conține date de identificare ale persoanei evaluate, diagnosticul medical și psihodiagnosticul. Partea de psihodiagnostic cuprinde evaluarea personalității, a comportamentului social adaptativ, integrarea socială, profilul psihologic, finalizând cu recomandări pentru planul de reabilitare.

Examinarea personalității cuprinde mai multe elemente, descrise separat. Sunt evaluate procesele psihice, care sunt încadrate în 3 arii: aria senzorială, aria logică și aria voinței. Din aria senzorială sunt evaluate dezvoltarea senzorială, percepția, reprezentarea, dezvoltarea psiho-motricității, determinând autonomia persoanei. Din aria logică se evaluează gândirea, memoria, motivația, atenția și imaginația, iar pentru evaluarea funcționalității ariei voinței se determină modalitatea de manifestare și contextul acesteia, notând orice formă de manifestare negativă.

Pentru a aborda funcția gândirii, fișa de evaluare psihologică cuprinde o serie de itemi, care au rolul de a determina dacă persoana în cauză este în deplinătatea facultăților mintale și dacă poate lua decizii. Sunt evaluate și activități psihice precum, capacitatea de muncă, limbajul și comunicarea, capacitatea de învățare. Se abordează apoi însușirile psihice: aptitudini, comportament, trăsături de temperament, majoritatea fiind desprinse din observația clinică. Aria afectivității este analizată prin determinarea tipului de atașament, controlul emoțiilor, sentimente, consemnarea prezenței unei patologii la nivel afectiv (anxietate, depresie, agitație psiho-motorie etc.). Pentru determinarea comportamentului social adaptativ și a integrării sociale sunt examinate capacitatea de a forma și menține relații și notarea caracteristicilor acestor relații. Raportul de evaluare psihologică se încheie cu recomandările psihologului clinician.

Primul pas constă în stabilirea motivelor pentru care se realizează un referat de psihologie medicală și scopul în care va fi folosit, precum și un interviu în care psihologul explorează trecutul persoanei, gândurile sale, observându-i totodată și atitudinea. Cunoașterea scopului va orienta psihologul către funcțiile care trebuiesc examinate. În cadrul interviului, psihologul clinician va aduna cât mai multe informații: despre evenimentele majore experimentate de-a lungul vieții, statutul social actual, locul de muncă, profesia, relațiile stabilite cu cei din jur, cu menționarea oricăror dificultăți.

Psihologul va administra o serie de teste de psihologie clinică, care au rolul de a colecta informații suplimentare față de anamneza inițială, acestea fiind calitative (da sau nu) sau cantitative (de exemplu, se exprimă acordul sau dezacordul pe o scară de la 1 la 5), în format fizic sau digital. În cazul scalelor care evaluează autonomia individuală, întrebările țintesc capacitatea de a efectua activități obișnuite, precum îmbrăcatul, mersul la toaletă, mâncatul etc. Ulterior, rezultatele testelor vor fi interpretate, se va stabili un psihodiagnostic, iar psihologul va oferi un raport psihologic clinic, împreună cu recomandările necesare.

Un raport de evaluare psihologică este necesar în cazuri precum determinarea gradului de handicap, expertiza capacității de muncă, examinarea în situații post-traumatice (abuzuri, implicarea într-un accident). În ultima situație raportul de evaluare psihologică pentru adulți poate fi un instrument important în instanță. În plus, un aviz psihologic este necesar în numeroase situații: adopția unui copil, luarea în plasament, permis de port-armă, pentru activități de voluntariat în cadrul SMURD etc.

Testele psihologice reprezintă un instrument de colectare a datelor, putându-se desfășura verbal, sub formă de chestionar, joc sau sub formă descriptivă. Printre cele mai utilizate teste în vederea evaluării psihologice sunt:

– Teste de evaluare a coeficientului de inteligență –se folosește Scala Wechsler și Scala Stanford-Binet, fiind diferite pentru copii și pentru adulți

– Teste de neuropsihologice – măsoară dexteritatea, timpul și viteza de reacție, capacitatea de concentrare și memoria și se folosesc în cazul persoanelor care au patologii neurologice, precum demența. Se folosesc și scorurile MMSE, GAFS, testul ceasului și scala globală de deteriorare Reisberg. Există o serie de teste speciale care atestă dacă o persoană este capabilă să își poarte singură de grijă, precum scalele IADL și ADL.

– Teste de personalitate – pot identifica o tulburare de personalitate, caz în care este necesară psihoterapia

– Teste de aptitudini – măsoară aptitudini specifice necesare pentru anumite profesii și locuri de muncă,precum jandarmeria, poliția, armata, aviația etc.

– Teste care au rolul de a determina preferințele consumatorilor în domeniul publicității

Ulterior, testele vor fi interpretate de către psiholog.