Testarea functiilor hepatice si renale prin analize medicale – linica Eminescu 100       

Teste biochimice generale

Explicații extinse și traduceri medicale

Testele biochimice generale (General Biochemistry Tests) reprezintă un set de analize de laborator esențiale pentru evaluarea stării generale de sănătate, a funcției organelor principale (ficat – liver, rinichi – kidney, pancreas, etc.), a metabolismului glucidic și a riscului pentru diverse boli cronice. În practica medicală românească, aceste teste sunt frecvent denumite „analize biochimice uzuale” sau „profil biochimic”.

Teste de funcție hepatică (Liver Function Tests)

1. Alaninaminotransferaza (ALT, Alanine Aminotransferase)

• Denumire engleză: ALT (Alanine Aminotransferase)
• Denumire română: Alaninaminotransferaza (ALT)
• Valori normale: <36 U/L la femei, <50 U/L la bărbați.
• Rol: ALT este o enzimă localizată predominant în ficat. Creșterea valorilor indică de obicei leziuni hepatice, fiind mai specifică pentru ficat decât AST.
• Când cresc valorile: Hepatite virale acute, steatoză hepatică (ficat gras), intoxicații medicamentoase, ciroză, tumori hepatice, ischemie hepatică.
• Când scad valorile: Nu are semnificație clinică majoră scăderea ALT.
• Descoperire: ALT a fost identificată ca marker de leziune hepatică în anii 1950, de Karmen și colaboratorii.
• Legături cu alte teste: ALT este interpretată împreună cu AST pentru diferențierea tipului de afectare hepatică (raportul AST/ALT).
• Cercetări actuale: Se dezvoltă biomarkeri mai specifici și metode imagistice avansate pentru diagnostic precoce și monitorizare.
• Așteptări viitoare: Identificarea de noi biomarkeri și integrarea AI pentru interpretarea automată a datelor.

2. Aspartataminotransferaza (AST, Aspartate Aminotransferase)

• Denumire engleză: AST (Aspartate Aminotransferase)
• Denumire română: Aspartataminotransferaza (AST)
• Valori normale: <36 U/L.
• Rol: Enzimă prezentă în ficat, dar și în inimă, mușchi, rinichi. Creșterea nu este specifică doar pentru ficat.
• Când cresc valorile: Hepatite, ciroză, infarct miocardic, boli musculare, hemoliză.
• Când scad valorile: Nu are semnificație clinică majoră.
• Descoperire: Similar cu ALT, AST a fost introdusă ca marker hepatic în anii 1950.
• Legături cu alte teste: Raportul AST/ALT ajută la diferențierea între etiologiile hepatice (ex: raport >2 sugerează hepatită alcoolică).
• Cercetări actuale: Se caută creșterea specificității markerilor hepatici.
• Așteptări viitoare: Integrarea cu markeri genetici și imagistică funcțională.

3. Bilirubina (Bilirubin)

• Denumire engleză: Bilirubin
• Denumire română: Bilirubina
• Valori normale: 0,1 – 1,0 mg/dL.
• Rol: Pigment rezultat din degradarea hemoglobinei, metabolizat de ficat și eliminat prin bilă. Creșterea duce la icter.
• Când cresc valorile: Hepatite, ciroză, obstrucție biliară, hemoliză.
• Când scad valorile: Fără semnificație clinică.
• Descoperire: Bilirubina a fost studiată încă din secolul XIX (Gmelin, Thenard, Virchow).
• Legături cu alte teste: Creșterea concomitentă a bilirubinei, ALT și AST sugerează afectare hepatică; asocierea cu ALP și GGT indică colestază.
• Cercetări actuale: Se investighează rolul bilirubinei ca antioxidant și marker de prognostic în boli hepatice.
• Așteptări viitoare: Biomarkeri moleculari pentru diferențierea tipurilor de icter.

Teste de funcție renală (Renal Function Tests)

1. Creatinina (Creatinine)

• Denumire engleză: Creatinine
• Denumire română: Creatinina
• Valori normale: 59–104 μmol/L la bărbați, 45–84 μmol/L la femei.
• Rol: Produs de degradare musculară, eliminat renal. Creșterea indică scăderea filtrării glomerulare (GFR).
• Când cresc valorile: Insuficiență renală acută sau cronică, deshidratare severă, obstrucție urinară.
• Când scad valorile: Masă musculară scăzută, sarcină, boli hepatice severe.
• Descoperire: Măsurarea creatininei ca marker renal a fost standardizată în secolul XX.
• Legături cu alte teste: Se interpretează împreună cu ureea și eGFR pentru stadializarea bolii renale.
• Cercetări actuale: Se dezvoltă metode imagistice funcționale renale și markeri moleculari.
• Așteptări viitoare: Diagnosticul precoce al afectării renale prin markeri sensibili și imagistică avansată.

2. Ureea (Urea)

• Denumire engleză: Urea
• Denumire română: Ureea
• Valori normale: 2,5 – 7,8 mmol/L.
• Rol: Produs final al metabolismului proteic, eliminat renal. Creșterea reflectă scăderea filtrării renale sau catabolism crescut.
• Când cresc valorile: Insuficiență renală, deshidratare, hemoragii digestive, dietă bogată în proteine.
• Când scad valorile: Boli hepatice severe, malnutriție.
• Descoperire: Ureea a fost izolată din urină în 1773 de Hilaire Rouelle; sinteza artificială a fost realizată de Friedrich Wöhler în 1828, marcând începutul chimiei organice moderne.
• Legături cu alte teste: Raportul uree/creatinină ajută la diferențierea cauzelor insuficienței renale.
• Cercetări actuale: Investigații asupra markerilor moleculari de afectare renală timpurie.
• Așteptări viitoare: Integrarea testelor moleculare și imagistice pentru diagnostic precoce și monitorizare.

Glicemie și Hemoglobina glicată (HbA1c) (Blood Glucose and Glycated Hemoglobin)

1. Glicemia (Blood Glucose)

• Denumire engleză: Blood Glucose
• Denumire română: Glicemie
• Valori normale: 70–99 mg/dL (a jeun).
• Rol: Indicator al metabolismului glucidic și al riscului de diabet zaharat.
• Când cresc valorile: Diabet zaharat, stres acut, infecții, hipertiroidism, corticosteroizi.
• Când scad valorile: Insulinom, supradozaj de insulină, insuficiență suprarenală.
• Legături cu alte teste: HbA1c oferă o imagine retrospectivă a controlului glicemic.
• Cercetări actuale: Monitorizare continuă a glicemiei (CGM) și integrarea cu dispozitive inteligente pentru diabet.
• Așteptări viitoare: Algoritmi AI pentru predicția hipoglicemiilor și personalizarea tratamentului.

2. Hemoglobina glicată (HbA1c, Glycated Hemoglobin)

• Denumire engleză: HbA1c (Glycated Hemoglobin)
• Denumire română: Hemoglobina glicată (HbA1c)
• Valori normale: 4,8–5,6% (normal), 5,7–6,4% (risc crescut), ≥6,5% (diabet zaharat diagnosticat).
• Rol: Reflectă media glicemiei din ultimele 2–3 luni, fiind marker standard pentru controlul diabetului zaharat.
• Când cresc valorile: Diabet zaharat prost controlat, anemie feriprivă, post-splenectomie.
• Când scad valorile: Anemii hemolitice, sângerări acute, boli cu scurtarea duratei de viață a eritrocitelor.
• Descoperire: Testul HbA1c a fost introdus în practica medicală în 1976 de Anthony Cerami și echipa sa.
• Legături cu alte teste: Corelație cu glicemia medie, asociere cu riscul de complicații diabetice (nefropatie, retinopatie).
• Cercetări actuale: Impactul albuminei serice asupra interpretării HbA1c, dezvoltarea de noi markeri de control glicemic.
• Așteptări viitoare: Teste avansate pentru monitorizarea non-invazivă a glicemiei și integrare cu dispozitive inteligente.

Alte teste biochimice generale

• Albumina (Albumin): Proteină hepatică, valori normale 3,5–5 g/dL; scade în boli hepatice cronice, malnutriție, sindrom nefrotic
• Electroliți (Electrolytes): Sodiu, potasiu, calciu, fosfați – monitorizați în insuficiență renală, tulburări metabolice.
• Acid uric (Uric Acid): Crește în gută, insuficiență renală, diete hiperproteice.

Sinteza relațiilor între teste

• Testele de funcție hepatică și renală sunt interdependente: diabetul zaharat afectează atât ficatul, cât și rinichii, iar modificările HbA1c se corelează cu alterarea profilului hepatic și renal.
• Creșterea simultană a creatininei, ureei și HbA1c indică risc crescut de complicații diabetice renale și hepatice.
• Albumina scăzută poate influența interpretarea HbA1c, ducând la subestimarea controlului glicemic.

Cercetări actuale și perspective viitoare

• Se dezvoltă biomarkeri moleculari (genomici, proteomici) pentru diagnostic precoce și monitorizare personalizată.
• Integrarea AI și a tehnologiilor de tip big data în interpretarea rezultatelor crește precizia și viteza diagnosticului.
• Se așteaptă extinderea testelor point-of-care și dezvoltarea de dispozitive portabile pentru monitorizare continuă

Tabel comparativ: Teste biochimice generale – traduceri și valori

Concluzie

Testele biochimice generale sunt instrumente indispensabile în evaluarea stării de sănătate, diagnosticul și monitorizarea bolilor cronice. Traducerea corectă a termenilor și interpretarea lor în contextul practicii medicale românești asigură o abordare integrată și eficientă a pacientului. Progresele tehnologice și cercetarea continuă promit creșterea acurateței și personalizarea diagnosticului în viitorul apropiat