Profil hormonal

Profilul Hormonal

Evaluarea Completă a Echilibrului Endocrin

Profilul hormonal reprezintă un set complex de analize de laborator care evaluează funcționarea sistemului endocrin, cu accent pe hormonii implicați în reproducere și metabolismul general. Aceste investigații sunt esențiale pentru diagnosticarea și monitorizarea diverselor afecțiuni endocrine, oferind medicilor informații valoroase despre echilibrul hormonal al pacientului.

Hormonul de stimulare foliculară (FSH)

Ce este FSH-ul?

Hormonul de stimulare foliculară (Follicle Stimulating Hormone – FSH) este un hormon glicoprotidic secretat de glanda pituitară anterioară, având un rol esențial în procesele reproductive atât la femei, cât și la bărbați. La femei, FSH stimulează creșterea foliculilor ovarieni și participă la producția de estradiol, în timp ce la bărbați stimulează celulele Sertoli, fiind implicat în spermatogeneză.

Valori normale

La femei, valorile de referință pentru FSH variază în funcție de faza ciclului menstrual:

• Interval general: 1,30-96,70 mUI/ml

La bărbați, intervalul de referință pentru FSH este de 2-12 UI/L

Modificări patologice

Valori crescute:

• Menopauză – nivelurile de FSH cresc deoarece ovarele devin mai puțin responsive la FSH, determinând glanda pituitară să crească producția de FSH
• Insuficiență ovariană primară
• Sindrom Turner
• Castrare
• Rezistență la gonadotropine

Valori scăzute:

• Sindromul ovarelor polichistice (PCOS) – deși valorile pot fi în limite normale, raportul LH/FSH este frecvent crescut
• Hipogonadism hipogonadotrop
• Tumori hipofizare
• Anorexie nervoasă
• Malnutriție severă

Semnificație clinică

FSH este utilizat în principal pentru evaluarea funcției ovariene, diagnosticarea menopauzei și investigarea infertilității. Nivelurile crescute de FSH în timpul menopauzei sunt cauzate de scăderea producției de estrogen și inhibină de către ovare, ceea ce duce la eliminarea feedback-ului negativ asupra hipofizei.

Cercetările recente au evidențiat că nivelurile crescute de FSH sunt asociate cu activitatea crescută a bolii în artrita reumatoidă, sugerând implicarea acestui hormon în procesele inflamatorii.

Hormonul luteinizant (LH)

Ce este LH-ul?

Hormonul luteinizant (Luteinizing Hormone – LH) este un hormon glicoprotidic secretat de glanda pituitară anterioară, având un rol crucial în ovulație și în producția de hormoni sexuali. La femei, creșterea bruscă a LH declanșează ovulația, în timp ce la bărbați, LH stimulează celulele Leydig din testicule să producă testosteron.

Valori normale

La femei, valorile de referință pentru LH:

• Interval general: 0,30-52,0 ng/mL

La bărbați, intervalul de referință pentru LH este de 2-9 UI/L.

Modificări patologice

Valori crescute:

• Menopauză
• Sindromul ovarelor polichistice (PCOS) – femeile cu PCOS au adesea un raport LH/FSH crescut, de aproximativ 3:1
• Insuficiență ovariană primară
• Pubertate precoce
• Rezistență la androgeni

Valori scăzute:

• Amenoree hipotalamică
• Anorexie nervoasă
• Hipogonadism hipogonadotrop
• Hiperprolactinemie

Semnificație clinică

LH este esențial pentru evaluarea funcției reproductive. Secreția de LH este pulsatilă și reflectă pulsațiile GnRH (hormonul eliberator de gonadotropine) de la nivelul hipotalamusului. O frecvență crescută a pulsațiilor GnRH favorizează eliberarea de LH, în timp ce o frecvență scăzută favorizează eliberarea de FSH.

În PCOS, secreția crescută de LH stimulează celulele tecale din ovar să sintetizeze testosteron, contribuind la hiperandrogenism. Nivelurile crescute de LH sunt strâns asociate cu o șansă redusă de concepție și un risc crescut de avort spontan.

Estradiol (E2)

Ce este estradiolul?

Estradiolul (E2) este principalul estrogen la femeile aflate în perioada fertilă și hormonul ovarian dominant în faza foliculară (prima) a ciclului menstrual. Concentrația de estradiol variază pe parcursul ciclului menstrual, fiind eliberată în paralel cu creșterea foliculară și atingând nivelul maxim când foliculul se maturează (înainte de ovulație).

Valori normale

Valorile de referință pentru estradiol:

• Interval general: 5,00-2603,4 pmol/mL

Modificări patologice

Valori crescute:

• Pubertate precoce
• Tumori ovariene secretante de estrogeni
• Ciroză hepatică
• Hipertiroidism
• Sarcină

Valori scăzute:

• Menopauză
• Hipogonadism
• Amenoree hipotalamică
• Anorexie nervoasă
• Insuficiență ovariană primară

Semnificație clinică

Estradiolul promovează dezvoltarea țesuturilor mamare și uterine și influențează distribuția țesutului adipos și acumularea de minerale osoase. Concentrațiile scăzute de estradiol sunt dificil de măsurat în testele standard.

Estradiolul crește sensibilitatea glandei pituitare la GnRH, ceea ce, pe lângă acțiunea sa de a crește frecvența pulsațiilor GnRH prin feedback pozitiv asupra neuronilor hipotalamici de kisspeptină, crește secreția de LH. Creșterea estradiolului suprimă, de asemenea, FSH în ovar pentru a permite luteinizarea foliculului dominant în prezența LH, cu ovulație ulterioară.

În contextul cancerului de sân, determinarea receptorilor estrogenici (ER) este utilă pentru stabilirea prognosticului, stratificarea pacientelor în diferite categorii de tratament și evaluarea probabilității unui răspuns patologic complet la chimioterapia neoadjuvantă.

Progesteron

Ce este progesteronul?

Progesteronul este un hormon steroid produs în principal de corpul luteal după ovulație, de placentă în timpul sarcinii și, în cantități mai mici, de glandele suprarenale. Este esențial pentru menținerea sarcinii și pregătirea endometrului pentru implantarea embrionului.

Valori normale

Valorile de referință pentru progesteron:

• Interval general: 0,01-58,20 ng/mL

Modificări patologice

Valori crescute:

• Sarcină
• Tumori ovariene secretante de progesteron
• Hiperplazie adrenală congenitală
• Corpi luteali persistenți

Valori scăzute:

• Amenoree
• Insuficiență luteală
• Amenințare de avort
• Sarcină ectopică

Semnificație clinică

Progesteronul, hormonul feminin dominant în faza luteală, încetinește frecvența pulsațiilor LH, inhibă proliferarea și stimulează diferențierea celulelor endometriale. Nivelurile scăzute de progesteron sunt utilizate ca indicator clinic al absenței ovulației.

În timpul fazei luteale, progesteronul și estradiolul produse de corpul luteal semnalează scăderea pulsațiilor GnRH prin feedback negativ. Dovezile la oi sugerează că estradiolul singur inhibă amplitudinea pulsațiilor GnRH și LH, în timp ce progesteronul singur inhibă frecvența pulsațiilor GnRH și LH.

Structurile hormonilor steroizi, inclusiv progesteronul, au fost elucidate în anii 1930, fiecare fiind derivat din colesterol și, prin urmare, având structuri foarte similare. Progesteronul nu este doar un produs al acestui proces, ci și un intermediar critic în amonte, esențial pentru biosinteza aldosteronului, cortizolului, estradiolului și testosteronului.

Prolactina

Ce este prolactina?

Prolactina este un hormon produs de glanda pituitară anterioară, jucând un rol crucial în numeroase funcții biologice, în special în reglarea lactației (producția de lapte matern). Funcțiile biologice ale prolactinei includ declanșarea și menținerea lactației, reglarea ciclului menstrual, implicarea în sistemul imunitar și efecte asupra metabolismului.

Valori normale

Valorile normale de prolactină sunt, în general, mai mici de 25 ng/ml.

Modificări patologice

Valori crescute (hiperprolactinemie):

• Adenom hipofizar (prolactinom)
• Medicamente (antipsihotice, antidepresive, antagoniști de dopamină)
• Hipotiroidism
• Traumatisme sau chirurgie la nivelul creierului
• Boli cronice ale rinichilor
• Sarcină și alăptare (fiziologic)

Valori scăzute:

• Insuficiență hipofizară
• Sindrom Sheehan

Semnificație clinică

Hiperprolactinemia reprezintă creșterea concentrației plasmatice a prolactinei peste valorile normale. Nivelurile de prolactină sunt de obicei normale la femeile cu PCOS, dar unele femei cu PCOS au niveluri crescute de prolactină, de obicei în intervalul 25-40 ng/ml.

Tratamentul hiperprolactinemiei include agonişti de dopamină (bromocriptină, cabergolină), intervenție chirurgicală pentru adenoamele hipofizare, radioterapie în cazuri refractare, monitorizarea și abordarea cauzelor secundare, precum și controlul simptomelor și complicațiilor.

Cercetările recente au arătat că nivelurile crescute de prolactină sunt asociate cu activitatea crescută a bolii în artrita reumatoidă, sugerând implicarea acestui hormon în procesele inflamatorii.

Testosteron total și liber

Ce este testosteronul?

Testosteronul este principalul hormon androgen, produs în principal de testicule la bărbați și, în cantități mai mici, de ovarele și glandele suprarenale la femei. Există două metode de măsurare a nivelurilor de testosteron: testosteronul total, care se referă la cantitatea totală de testosteron, inclusiv testosteronul liber, și testosteronul liber, care se referă la cantitatea de testosteron nelegat și activ în organism.

Valori normale

La femei, intervalul normal pentru testosteronul total este de 6,0-86 ng/dl, iar pentru testosteronul liber este de 0,7-3,6 pg/ml.

Modificări patologice

Valori crescute:

• Sindromul ovarelor polichistice (PCOS)
• Hiperplazie adrenală congenitală
• Tumori ovariene sau adrenale secretante de androgeni
• Sindrom Cushing

Valori scăzute:

• Insuficiență ovariană
• Hipopituitarism
• Malnutriție
• Osteoporoză la bărbați

Semnificație clinică

Femeile cu PCOS au adesea un nivel crescut atât de testosteron total, cât și de testosteron liber. Chiar și o ușoară creștere a testosteronului în corpul unei femei poate suprima menstruația normală și ovulația.

Cercetările recente au evidențiat că nivelurile crescute de testosteron sunt asociate cu activitate scăzută a bolii în artrita reumatoidă, sugerând un efect protector al androgenilor împotriva inflamației. În plus, s-a observat că nivelurile crescute de testosteron și DHEAS sunt semnificativ mai mari la pacienții cu remisie/activitate scăzută a bolii față de cei cu activitate moderată/ridicată a bolii.

DHEAS (Sulfat de dehidroepiandrosteron)

Ce este DHEAS?

DHEAS (Sulfatul de dehidroepiandrosteron) este un hormon androgen secretat de glanda suprarenală. Este un precursor pentru alți hormoni steroizi, inclusiv testosteronul și estrogenii.

Valori normale

Valorile normale de DHEAS la femei sunt între 35-430 µg/dl.

Modificări patologice

Valori crescute:

• Sindromul ovarelor polichistice (PCOS)
• Hiperplazie adrenală congenitală
• Tumori adrenale
• Sindrom Cushing

Valori scăzute:

• Insuficiență adrenală
• Hipopituitarism
• Tratament cu glucocorticoizi

Semnificație clinică

Majoritatea femeilor cu PCOS tind să aibă niveluri de DHEAS mai mari de 200 µg/dl. Conform unei analize de regresie logistică univariată, prin creșterea cu o unitate a DHEA-S, riscul de apariție a stomatitei aftoase recurente (RAS) scade de 0,68 ori pentru OR ajustat.

Cercetările recente au evidențiat că nivelurile crescute de DHEAS sunt asociate cu activitate scăzută a bolii în artrita reumatoidă, sugerând un efect protector al androgenilor împotriva inflamației.

Interrelațiile dintre hormoni și implicațiile clinice

Hormonii incluși în profilul hormonal sunt strâns interconectați și funcționează într-un sistem complex de feedback. FSH și LH sunt secretate de glanda pituitară ca răspuns la GnRH de la nivelul hipotalamusului. La rândul lor, hormonii gonadali (estradiol, progesteron, testosteron) exercită feedback asupra axei hipotalamo-hipofizare, reglând secreția de FSH și LH.

În sindromul ovarelor polichistice (PCOS), există o dereglare a acestui sistem de feedback, cu niveluri crescute de LH și androgeni (testosteron, DHEAS). Frecvența crescută a pulsațiilor GnRH favorizează sinteza de LH față de FSH, contribuind la hiperandrogenism și anovulație.

Hiperprolactinemia poate interfera cu funcționarea normală a axei hipotalamo-hipofizo-gonadale, ducând la tulburări menstruale și infertilitate. Excesul de cortizol, cum ar fi în sindromul Cushing, inhibă funcția și secreția de hormon de creștere (GH), gonadotropi (LH, FSH) și TSH.

Cercetări actuale și perspective de viitor

Cercetările actuale în domeniul endocrinologiei reproductive se concentrează pe:

1. Rolul hormonilor în bolile autoimune: Studii recente au evidențiat asocieri între nivelurile hormonale și activitatea bolii în artrita reumatoidă, sugerând că hormonii pot modula răspunsul imun.
2. Biomarkeri mai precisi pentru diagnosticul PCOS: Deși raportul LH/FSH a fost considerat important în diagnosticarea PCOS, cercetările actuale consideră că este mai puțin util, dar încă ajută la evaluarea tabloului general.
3. Dezvoltarea de terapii hormonale personalizate: Înțelegerea mai bună a variabilității individuale în răspunsul la hormoni permite dezvoltarea de tratamente mai precise și eficiente.
4. Impactul perturbatorilor endocrini din mediu: Cercetările investighează efectele substanțelor chimice din mediu asupra sistemului endocrin și sănătății reproductive.
5. Rolul hormonilor în sănătatea osoasă: Studiile explorează legăturile dintre hormoni și osteoporoză, cu implicații pentru prevenirea și tratamentul acestei afecțiuni.

În viitor, se așteaptă dezvoltarea de metode mai sensibile și specifice pentru măsurarea hormonilor, inclusiv tehnici de spectrometrie de masă care pot detecta concentrații foarte mici de hormoni. De asemenea, abordările personalizate bazate pe profilul hormonal individual vor deveni din ce în ce mai importante în managementul afecțiunilor endocrine.

Profilul hormonal rămâne un instrument esențial în evaluarea funcției reproductive și în diagnosticarea diverselor afecțiuni endocrine, oferind informații valoroase pentru ghidarea deciziilor terapeutice și monitorizarea răspunsului la tratament.