ELECTROFOREZA HEMOGLOBINEI

Hemoglobina este proteina din globulele roșii care se leagă de oxigenul din plămâni și le permite acestora să transporte oxigenul în întregul corp, livrându-l către celulele și țesuturile corpului. Hemoglobina este formată dintr-o porțiune numită hem, care este molecula cu fier în centru, și o altă porțiune formată din patru lanțuri de globine (proteice). În funcție de structura lor, lanțurile de globine, au denumiri diferite: alfa, beta, gamma și delta. Tipurile de lanțuri de globine care sunt prezente sunt importante în funcția hemoglobinei și capacitatea acesteia de a transporta oxigen.

Tipurile normale de hemoglobină includ:

Hemoglobina A: reprezintă aproximativ 95%-98% din Hemoglobina găsită la adulți; conține două lanțuri de proteine alfa și două beta;

Hemoglobina A2: reprezintă aproximativ 2%-3% din Hemoglobina la adulți; are două lanțuri proteice alfa și două delta;

Hemoglobina F (hemoglobina fetală): reprezintă până la 1%-2% din Hemoglobina găsită la adulți; are două lanțuri de proteine alfa și două gama. Aceasta este hemoglobina primară produsă de făt în timpul sarcinii; producția sa scade, de obicei, la scurt timp după naștere și atinge nivelul de adult cu 1-2 ani;

Hemoglobinopatiile apar atunci când modificările (variantele) ale genelor care furnizează informații pentru formarea lanțurilor globinei provoacă modificări ale proteinelor. Aceste variante genetice pot duce la o producție redusă a unuia dintre lanțurile de globină normale sau la producerea de lanțuri de globină modificate structural. Aproximativ 7% din populația lumii poartă cel puțin o copie a unei variante genetice într-unul dintre lanțurile de hemoglobină (purtător), iar rata poate varia dramatic în funcție de etnie.

Variantele genetice pot afecta structura hemoglobinei, comportamentul acesteia, rata de producție și/sau stabilitatea acesteia. Prezența hemoglobinei anormale în globulele roșii poate modifica aspectul (dimensiunea și forma) și funcția acestora.

Celulele roșii din sânge care conțin hemoglobină anormală (variante de hemoglobină) pot să nu transporte oxigenul în mod eficient și pot fi descompuse de organism mai devreme decât de obicei (o supraviețuire scurtă), ducând la anemie hemolitică.

Deși există mai mult de 1.000 de hemoglobinopatii descrise în prezent și forme noi sunt încă descoperite, unele dintre cele mai comune variante ale hemoglobinei includ:

Hemoglobina S:

Acest tip de hemoglobină se găsește în anemia falciformă. Boala celulelor seceră este o tulburare ereditară care determină organismul să producă globule rosii rigide, în formă de seceră. Celulele roșii sănătoase sunt flexibile, astfel încât se pot mișca cu ușurință prin vasele de sânge. Celulele falciforme se pot bloca în vasele de sânge, provocând dureri severe și cronice, infecții și alte complicații;

Hemoglobina C:

Acest tip de hemoglobină nu transportă bine oxigenul. Poate provoca o formă ușoară de anemie;

Hemoglobina E:

Acest tip de hemoglobină se găsește în cea mai mare parte la persoanele de origine asiatică de sud-est. Persoanele cu acest tip de hemoglobină de obicei nu au simptome sau prezintă simptome ușoare de anemie.

Electroforeza hemoglobinei folosește sarcini electrice pentru a separa tipurile de hemoglobină, astfel încât să poată compara nivelul fiecărui tip cu nivelurile normale. Principalele tipuri de hemoglobină au sarcini electrice diferite. Iată procedura tipică de testare:

se plasează globule roșii dizolvate din probă pe o bandă de celuloză;

apoi, se pune banda cu proba într-un aparat de electroforeză prin care trece curenții electrici prin eșantion;

tipurile de hemoglobină reacționează la curentul electric, îndepărtându-se unele de altele; în cele din urmă, tipurile de hemoglobină apar ca benzi de culori diferite;

se compară rezultatele testelor cu rezultatele unui eșantion normal de hemoglobină.

Rezultatele testelor de electroforeza hemoglobinei sunt adesea comparate cu alte teste, inclusiv o hemoleucograma completă și un frotiu de sânge. Dacă aveți întrebări despre rezultatele dvs., discutați cu medic specialist.

Rezultatele evaluării raportează de obicei tipurile de hemoglobină prezente și cantitățile relative. Pentru adulți, procentele de hemoglobină normală includ:

Hemoglobina A1 (HB A1): aproximativ 95%-98%

Hemoglobina A2 (Hb A2): aproximativ 2%-3%

Hemoglobina F (Hb F): 2% sau mai puțin

O tulburare de hemoglobină sau hemoglobinopatie este o tulburare de sânge moștenită în care există o formă anormală de hemoglobină (variantă) sau scăderea producției de hemoglobină (talasemie). O evaluare a hemoglobinopatiei este un grup de teste care determină prezența și cantitățile relative de forme anormale de hemoglobină pentru a detecta și/sau diagnostica o tulburare de hemoglobină. Hemoglobinopatiile pot fi gândite ca o alterare a calității moleculei de hemoglobină (cât de bine funcționează), în timp ce talasemiile sunt o modificare a cantității.

Testarea poate ajuta la identificarea talasemiei prin detectarea hemoglobinei anormale (de exemplu, hemoglobina H în alfa talasemie) sau o creștere a componentelor minore ale hemoglobinei, cum ar fi Hb A2 sau Hb F (beta talasemie).

Două gene anormale diferite pot fi moștenite, una de la fiecare părinte, ceea ce poate duce la o combinație de hemoglobine anormale detectate prin testare. Acesta este cunoscut ca fiind heterozigot compus sau dublu heterozigot. Combinațiile semnificative din punct de vedere clinic – cele care au ca rezultat semne și simptome semnificative – includ boala cu hemoglobină SC (simptomele pot imita boala celulelor falciforme), hemoglobina E – beta talasemie și hemoglobina S – beta talasemie.

Hemoglobina S, hemoglobina primară la persoanele cu drepanitate care determină deformarea eritrocitare (seceră), scăzând supraviețuirea celulei

Hemoglobina C, care poate provoca o cantitate minoră de anemie hemolitică

Hemoglobina E, care poate să nu provoace simptome sau, în general, simptome ușoare

Talasemia este o afecțiune în care o variantă de genă are ca rezultat o producție redusă a unuia dintre lanțurile globinei. Acest lucru poate perturba echilibrul lanțurilor alfa-beta, ducând la scăderea hemoglobinei A, determinând formarea unor forme anormale de hemoglobină (alfa talasemie) sau provocând o creștere a componentelor minore ale hemoglobinei, cum ar fi Hb A2 sau Hb F (beta talasemie).

Trebuie avut grijă atunci când se interpretează rezultatele unei evaluări a hemoglobinopatiei. De obicei, raportul de laborator include o interpretare de către un patolog cu experiență în domeniul hematologiei (hematopatolog).

Metoda de lucru: electroforeză capilară; se utilizează un control normal de Hemoglobină A2

Material utilizat: sânge integral cu EDTA (vacutainer cu dop mov). Volumul trebuie să fie cel puțin 3 sferturi din capacitatea totală a vacutainerului pentru ca raportul dintre sânge și anticoagulantul din tub să fie optim.

Stabilitatea probei: 24 ore la temperatura de 2-8 grade Celsius; în nici un caz vacutainerul cu sânge nu se introduce în congelator, pentru a se evita producerea hemolizei.

Pregătire pacient: Se recomandă să se facă a jeun, dar se poate efectua și dacă pacientul are anumite afecțiuni care îl obligă să mănânce de dimineață cu recomandarea de a se evita mesele bogate în grăsimi. Nu este nevoie de o pregătire în mod deosebit.

Criterii de respingere a probei: vacutainer recoltat incorect (alt vacutainer în afară de cel cu dop mov); probă care conține coaguli; probă intens hemolizată; recoltată insuficient; probă care a depășit perioada de stabilitate.

Bibliografie:

Referințele metodei de lucru

https://medlineplus.gov/lab-tests/

https://mlabs.umich.edu/tests/

https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/

https://www.testing.com/tests/