Infarctul miocardic acut

Gandurile si emotiile bolnavului influenteaza fiziologia cardiovasculara. Bolnavii care au avut un infarct miocardic acut prezinta un risc cu 30% mai mare de a dezvolta ulterior depresii. Tulburarile de anxietate sunt generate frecvent de prezenta eminenta a mortii subide, de frica recidivei sau chiar a complicatiilor legate de posibile defecte tehnice legate de aparatura medicala.

Apar sentimente de disperare, lipsa de speranta in special in situatiile de evolutie proasta a bolii. Aproximativ 65% dintre pacientii care au suferit un infarct miocardic acut prezente simptome depresive majore. De multe ori, acesti pacienti nu respecta schema de tratament si riscul de reinternare este mult mai frecvent. In multe cazuri, partenerii de viata ai bolnavilori accepta mai greu spitalizarea acestuia decat pacientul insusi.

Terapeutul psiholog-psihiastru va intreba intotdeauna despre evenimentul cardiac in sine si va evalua stilul de comunicare in sine. Terapia trateaza si eventualele defecte de atasament dintre membrii cuplurilor si crearea unei baze mai solide de atasament intre parteneri.

Recuperarea presupune in prima faza restrictii privind efortul fizic, fumatul, consumul de alcool si de droguri. Prezenta depresiei insa face ca pacientul sa-si neglijeze propria sanatate, nerespectand dieta si abstinenta de la consumul unor substante sau produse nocive. In lipsa unui mecanism adecvat de relationare, pacientul va ajunge treptat la o izolare sociala.

Bolnavii cardiaci depresivi prezinta o hiperactivitate a axei hipotalamo -hipofizo-corticosuprarenaliene, hipercortizolemie generatoare de tensiune arteriala, colesterol si acizi grasi liberi care afecteaza in ansamblu evolutia procesului de recuperare.

Etapa a doua presupune o reevaluare a pacientului dupa tratamentul psihiatric si clinic, precum si recuperari fizice.