Cancer – Cauze, Simptome, Măsuri de prevenție

 Acțiuni pentru prevenirea cancerului: Un ghid bazat pe dovezi științifice

În lupta globală împotriva cancerului, prevenția și detectarea timpurie reprezintă cele mai puternice arme pe care le avem la dispoziție. Acest articol analizează în detaliu ce este cancerul, originile sale istorice, evoluția înțelegerii științifice a acestei boli, precum și strategii practice de prevenție și screening adaptate diferitelor categorii demografice.

 Ce este cancerul: Definirea bolii din perspectivă modernă

Cancerul reprezintă o categorie vastă de afecțiuni caracterizate printr-o proliferare celulară necontrolată, cu potențial de invazie a țesuturilor adiacente și de răspândire la distanță prin metastază. În termeni mai precisi, cancerul poate fi definit ca „o boală a proliferării necontrolate a celulelor transformate, supuse evoluției prin selecție naturală”[1]. Această definiție modernă încorporează atât aspectul proliferării anormale, cât și natura evolutivă a celulelor canceroase care acumulează modificări genetice și epigenetice în timp.

Organizația Mondială a Sănătății descrie cancerul ca „un termen generic pentru un grup mare de boli care pot afecta orice parte a corpului”, folosind și termeni alternativi precum tumori maligne și neoplasme[1]. O caracteristică definitorie a cancerului este crearea rapidă de celule anormale care se dezvoltă dincolo de limitele lor obișnuite și care pot invada părțile adiacente ale corpului, putându-se răspândi și la alte organe prin procesul de metastază[1].

Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA definește cancerul ca referindu-se la „boli în care celulele anormale se divid scăpate de sub control și sunt capabile să invadeze alte țesuturi”[1]. Aceste celule canceroase se pot răspândi în alte părți ale corpului prin sistemele sanguin și limfatic, care în mod normal ajută la eliminarea toxinelor[1].

 Originile istorice ale cancerului și etimologia termenului

Deși cancerul este adesea perceput ca o boală modernă, dovezile istorice demonstrează că această afecțiune a afectat umanitatea de milenii. Una dintre cele mai vechi cazuri documentate de cancer datează din secolul al IV-lea î.Hr., când Satyrus, tiranul Heracleiei de pe Marea Neagră, a suferit de o tumoare canceroasă între zona inghinală și scrot[3]. Pe măsură ce tumoarea malignă s-a răspândit, Satyrus a îndurat dureri insuportabile, insomnie și convulsii, sucombând în cele din urmă bolii la vârsta de 65 de ani[3].

Etimologia cuvântului „cancer” își are rădăcinile în Grecia Antică. Medicii greci foloseau termenul „karkinos”, care înseamnă crab, pentru a descrie tumorile maligne[3]. Când medicii vorbitori de latină au descris aceeași boală, au folosit termenul latin pentru crab: „cancer”[3]. Astfel, denumirea s-a păstrat până în zilele noastre.

Oamenii din antichitate s-au întrebat de ce boala a fost numită după crab. Unii credeau că se datora naturii agresive a crabului, oglindind tenacitatea cancerului[3]. Alții sugerau că era pentru că cleștii crabului puteau prinde corpul unei persoane și erau dificil de îndepărtat, asemenea cancerului[3]. Galen, un medic renumit din secolul al II-lea d.Hr., a descris cancerul de sân în lucrarea sa „O metodă de medicină pentru Glaucon”, comparând forma tumorii cu cea a unui crab[3].

 Evoluția conceptului de cancer de-a lungul istoriei

De-a lungul celor 250 de ani de cercetare modernă, înțelegerea noastră despre cancer a evoluat dramatic, marcată de numeroase descoperiri cruciale. Aceste progrese au modelat profund conceptul nostru despre cancer și au deschis calea pentru abordările terapeutice contemporane.

În 1775, Percivall Pott a identificat o relație între expunerea la funinginea din hornuri și incidența carcinomului cu celule scuamoase al scrotului la coșari[2]. Raportul său reprezintă prima legătură clară între o expunere de mediu și dezvoltarea cancerului[2].

Un alt moment crucial a avut loc în 1863, când Rudolph Virchow a identificat globulele albe (leucocitele) în țesutul canceros, făcând prima conexiune între inflamație și cancer[2]. Virchow a inventat și termenul „leucemie” și a fost prima persoană care a descris numărul excesiv de globule albe în sângele pacienților cu această boală[2].

În 1886, oftalmologul brazilian Hilário de Gouvêa a oferit primele dovezi documentate că susceptibilitatea la cancer poate fi transmisă de la un părinte la un copil[2]. El a raportat că doi din șapte copii născuți de un tată care fusese tratat cu succes pentru retinoblastom în copilărie au dezvoltat și ei această boală[2].

În 1902, Theodor Boveri a propus teoria că tumorile canceroase apar din celule individuale care au suferit deteriorări cromozomiale și a sugerat că alterările cromozomiale determină celulele să se dividă necontrolat[2]. Această teorie a pus bazele înțelegerii moderne a cancerului ca boală genetică.

În 1971, Knudson a publicat ipoteza celor 2 lovituri pentru mutație și cancer, bazată pe analiza statistică a cazurilor ereditare și sporadice de retinoblastom[4]. El a postulat că retinoblastomul se dezvoltă ca o consecință a două mutații; una dintre ele putând fi moștenită sau somatică, urmată de o a doua mutație somatică[4].

În 1976, Nowell a sintetizat viziunea evolutivă asupra cancerului ca un proces de instabilitate genetică și selecție naturală[4]. Cele mai multe dintre modificările care apar sunt dăunătoare pentru celulă, iar acele clone vor tinde să dispară, dar ocazional apar mutații avantajoase selectiv care duc la expansiuni clonale[4].

În lucrarea lor de referință, „The Hallmarks of Cancer”, Hanahan și Weinberg sugerează că cancerul poate fi descris prin câteva principii fundamentale, în ciuda complexităților bolii[4]. Autorii descriu cum progresia tumorii se desfășoară printr-un proces analog evoluției darwiniene, unde fiecare schimbare genetică conferă un avantaj de creștere celulei[4].

 Cancerul în contextul marilor culturi ale lumii

Percepțiile și atitudinile culturale față de cancer variază semnificativ în întreaga lume, influențând atât experiențele individuale ale pacienților, cât și eficacitatea programelor de control al cancerului la nivel de populație.

Stigmatele legate de cancer prezintă provocări semnificative pentru controlul cancerului: stigmatul poate avea un efect de reducere la tăcere, prin care eforturile de creștere a conștientizării cancerului sunt afectate negativ[5]. Devastarea socială, emoțională și financiară care însoțește prea des un diagnostic de cancer se datorează, în mare parte, miturilor și tabuurilor culturale care înconjoară boala[5].

Există mai multe motive pentru care cancerul este stigmatizat. Mulți oameni percep cancerul ca fiind o boală fatală[5]. Simptomele cancerului sau părțile corpului afectate de boală pot cultiva stigmatizarea[5]. Temerile legate de tratament pot alimenta, de asemenea, stigmatizarea[5]. Există dovezi ale miturilor asociate cu cancerul, cum ar fi credința că cancerul este contagios, sau cancerul poate fi văzut ca o pedeapsă[5].

În întreaga lume, cancerul continuă să poarte o cantitate semnificativă de stigmat, mituri și tabuuri; cu toate acestea, există oportunități de a valorifica percepțiile și schimbările pozitive[5]. Conștientizarea prevenirii cancerului, detectarea timpurie, tratamentul și supraviețuirea sunt în creștere; cu toate acestea, prea mulți oameni raportează în continuare că se simt neinformați când vine vorba de cancer[5].

Comunicarea este esențială pentru reducerea stigmatizării legate de cancer, creșterea conștientizării cancerului și diseminarea educației despre cancer[5]. Persoanele cu un istoric personal de cancer – în special supraviețuitori cunoscuți sau celebri – și canalele multiple de mass-media sunt resurse cheie pentru diseminare[5]. Sistemul școlar reprezintă un posibil loc pentru educația despre cancer, iar creșterea conștientizării cancerului în rândul copiilor poate fi o investiție cu randamente ridicate[5].

 Cancerul la alte specii: De la animale la plante

Deși adesea considerat o boală specifică umană, cancerul afectează de fapt o gamă largă de organisme vii, de la animale domestice la plante.

La animale de companie, unele tipuri de cancer sunt mai frecvente decât altele. Cancerul de sân (mamar), cancerul de piele, cancerul osos, cancerul bucal (oral), cancerele țesuturilor conjunctive (sarcoame) și cancerele țesuturilor limfatice (limfoame) sunt cel mai frecvent întâlnite la animale de companie[6].

Cancerele de sânge sunt cunoscute sub numele de leucemii, iar cancerele care implică țesuturile formatoare de sânge sunt numite limfoame[6]. Spre deosebire de cancerele care formează tumori, leucemiile și limfoamele nu formează o masă solidă; ele rămân ca celule canceroase separate[6]. În măduva osoasă și în fluxul sanguin, celulele de leucemie și limfom adesea aglomerează și înlocuiesc celulele normale[6]. Mărirea mai multor ganglioni limfatici este adesea primul semn al limfomului[6].

În ceea ce privește plantele, cancerele sunt o mare preocupare pentru oameni, dar nu par să fie o amenințare la fel de mare pentru plante[7]. Celulele din interiorul unei plante sau ale unui animal sunt atent controlate de organism pentru a se diviza la momentul potrivit[7]. Uneori, când ADN-ul din aceste celule este schimbat sau mutat, celula începe să se dividă rapid și necontrolat – ceea ce numim cancer[7].

Această diviziune rapidă a celulelor poate provoca cele mai multe daune organismului atunci când aceste celule canceroase se răspândesc în jurul corpului, afectând diferite organe și funcții[7]. La plante, mutațiile pot fi mai probabile în anumite hibride, unde două soiuri de plante au fost încrucișate sau polenizate încrucișat[7].

Ca și celulele animale, celulele plantelor suferă mutații, dar asta înseamnă că ele pot dezvolta cancer? De fapt, plantele nu pot face cancer așa cum îl concepem, dar pot și suferă de tumori, unde celulele devin dezorganizate și se divid necontrolat[7].

Agenți patogeni precum Crown Gall, infecții fungice și geminivirusuri pot aduce ADN într-o celulă a plantei, schimbând codul ADN și alterând nivelurile de hormoni vegetali precum auxina sau citokinina pe care celula le produce[7]. Aceste schimbări hormonale pot duce la diviziune celulară neregulată și pot afecta alte procese celulare, de la transcripție la fiziologie, provocând creșterea tumorilor sau divizarea anormală a celulelor[7].

În ciuda riscului de a dezvolta tumori, acestea nu sunt adesea la fel de periculoase pentru o plantă cum ar fi pentru un om sau alt animal[7]. Cancerul, prin definiție, necesită ca tumorile să reprezinte o amenințare pentru sănătatea plantei, iar la plante, acestea nu provoacă adesea probleme majore[7]. Acest lucru se datorează unei diferențe fundamentale în structura celulelor la plante comparativ cu mamiferele și alte animale[7].

 Epidemiologia cancerului: Cine este cel mai afectat?

Incidența și mortalitatea cancerului variază semnificativ în funcție de sex, vârstă, rasă și etnie, oferind indicii importante despre factorii de risc și oportunități pentru intervenții țintite.

În 2024, se estimează că vor fi diagnosticate 2.001.140 de noi cazuri de cancer în Statele Unite și 611.720 de persoane vor muri din cauza bolii[8]. Cele mai frecvente cancere (enumerate în ordine descrescătoare conform cazurilor noi estimate în 2024) sunt cancerul de sân, cancerul de prostată, cancerul pulmonar și bronșic, cancerul de colon și rect, melanomul pielii, cancerul vezicii urinare, cancerul renal și al pelvisului renal, limfomul non-Hodgkin, cancerul endometrial, cancerul pancreatic, leucemia, cancerul tiroidian și cancerul hepatic[8].

Cancerele de prostată, plămân și colorectal reprezintă aproximativ 48% din toate cancerele diagnosticate la bărbați în 2024[8]. Pentru femei, cele trei cele mai frecvente cancere sunt sânul, plămânul și colorectal, și vor reprezenta aproximativ 51% din toate diagnosticele noi de cancer la femei în 2024[8].

Rata noilor cazuri de cancer (incidența cancerului) este de 440,5 la 100.000 de bărbați și femei pe an (pe baza cazurilor din 2017-2021)[8]. Rata mortalității prin cancer (mortalitatea prin cancer) este de 146,0 la 100.000 de bărbați și femei pe an (pe baza deceselor din 2018-2022)[8].

Rata mortalității prin cancer este mai mare la bărbați decât la femei (173,2 la 100.000 de bărbați și 126,4 la 100.000 de femei)[8]. Când se compară grupurile bazate pe rasă/etnie și sex, mortalitatea prin cancer este cea mai mare la bărbații negri non-hispanici (208,3 la 100.000) și cea mai scăzută la femeile asiatice/din insulele Pacificului non-hispanice (82,6 la 100.000)[8].

Din ianuarie 2022, se estimează că există 18,1 milioane de supraviețuitori ai cancerului în Statele Unite[8]. Numărul de supraviețuitori ai cancerului este proiectat să crească la 22,5 milioane până în 2032[8].

 Diferențe de gen în incidența cancerului

Dovezile în creștere arată diferențe specifice sexului în incidența și mortalitatea asociate cu diferite tipuri de cancer. Cancerul de prostată, plămân și colorectal apare cel mai frecvent la bărbați, în timp ce cancerul de sân, plămân și colorectal predomină la femei în Statele Unite[9].

Pe lângă incidența cancerului în organele specifice sexului, cum ar fi prostata și ovarul, diferențe între sexe în cancere precum cele de colon, plămân și ficat au fost raportate[9]. Incidența cancerului tiroidian este mult mai mare la femei decât la bărbați[9]. Incidența cancerului implicând cancerul colorectal, de stomac și de ficat este mai mare la bărbați decât la femei[9]. În plus, cancerul vezicii urinare și leucemia au fost diagnosticate predominant la bărbați decât la femei[9].

La pacienții cu cancer colorectal, femeile au dezvoltat malignitate pe partea dreaptă, în timp ce bărbații au manifestat boala mai mult pe partea stângă[9]. Cancerul de colon de pe partea dreaptă este asociat cu o severitate mai mare a cancerului comparativ cu boala de pe partea stângă[9].

La un studiu prospectiv de cohortă folosind date de la 171.274 de bărbați și 122.826 de femei incluse în Studiul de Dietă și Sănătate NIH-AARP între 1995 și 2011, bărbații au demonstrat un risc scăzut pentru cancerul tiroidian și cancerul vezicii biliare comparativ cu femeile[11]. Bărbații au avut o incidență mai mare a cancerului vezicii urinare, cancerului gastric cardial, cancerului laringian și adenocarcinomului esofagian[11]. Prejudecata de sex a rămas pentru majoritatea cancerelor după ce cercetătorii au controlat factori precum consumul de alcool, fumatul, activitatea fizică, dieta și afecțiunile medicale comune[11].

Pentru bărbații adulți cu vârste între 15 și 44 de ani, cancerul testicular a fost cel mai frecvent diagnosticat, în timp ce cancerul de prostată a fost cel mai frecvent diagnosticat cancer la bărbații adulți cu vârsta de 45 de ani și peste[10]. Pentru bărbații din toate grupele de vârstă între 45 și 74 de ani, cancerul intestinal a fost al doilea cel mai frecvent diagnosticat cancer; pentru cei cu vârsta de 75 de ani și peste, cancerul pulmonar a fost al doilea cel mai frecvent diagnosticat cancer[10]. Pentru bărbații cu vârsta între 45 și 54 de ani, al treilea cel mai frecvent cancer diagnosticat a fost cancerul buzelor, cavității bucale și faringelui; pentru cei cu vârsta între 55 și 74 de ani, cancerul pulmonar a fost al treilea cel mai frecvent cancer diagnosticat; pentru cei cu vârsta de 75 de ani și peste, cancerul intestinal a fost al treilea cel mai frecvent cancer diagnosticat[10].

Cancerul de sân a fost cel mai frecvent cancer diagnosticat la femei cu vârsta de 15 ani și peste, reprezentând 48% din cancerele diagnosticate la cele cu vârsta între 45 și 54 de ani și scăzând treptat la 21% din cancerele diagnosticate la cele cu vârsta de 75 de ani și peste[10]. Pentru femeile cu vârsta între 45 și 54 de ani, cancerul intestinal a fost al doilea cel mai frecvent cancer diagnosticat, iar al treilea cel mai frecvent cancer diagnosticat a fost melanomul pielii[10]. Pentru cele cu vârsta de 55 de ani și peste, cancerul pulmonar a fost al doilea cel mai frecvent cancer diagnosticat, iar cancerul intestinal a fost al treilea cel mai frecvent cancer diagnosticat[10].

 Factorii de risc pentru cancer: Ce putem modifica

Deși unii factori de risc pentru cancer sunt inevitabili, cum ar fi îmbătrânirea sau istoria familială, mulți alții pot fi modificați prin alegeri de stil de viață și intervenții medicale preventive.

Fumatul a fost legat de multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul pulmonar, al gurii, gâtului, laringelui, pancreasului, vezicii urinare, colului uterin și rinichilor[12]. Chiar și expunerea la fumul secundar poate crește riscul de cancer pulmonar[12]. Dar nu doar fumatul este dăunător. Tutunul de mestecat a fost legat de cancerul gurii, gâtului și pancreasului[12]. O modalitate excelentă de a ajuta la prevenirea cancerului este de a nu folosi tutun[12].

Consumarea de alimente sănătoase nu este o modalitate sigură de a preveni cancerul, dar ar putea reduce riscul[12]. Încercați să mâncați multe fructe și legume, concentrați-vă pe fructe, legume și alte alimente din surse vegetale, cum ar fi cereale integrale și leguminoase, limitați alimentele bogate în calorii, grăsimi și zaharuri adăugate, limitați carnea roșie, cărnurile procesate, cerealele rafinate și grăsimile saturate și trans, beți alcool doar cu moderație, dacă deloc[12]. Alcoolul crește riscul de diverse tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, colon, plămân, rinichi și ficat[12]. Riscul crește cu cât beți mai mult[12].

Persoanele care urmează o dietă mediteraneană au un risc mai scăzut de cancer de sân[12]. Dieta mediteraneană se concentrează în principal pe alimente de origine vegetală, cum ar fi fructe și legume, cereale integrale, leguminoase și nuci[12]. Persoanele care urmează dieta mediteraneană aleg grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline, în loc de unt[12]. Și mănâncă pește în loc de carne roșie[12].

Menținerea unei greutăți sănătoase ar putea reduce riscul unor tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, pancreas, ficat, colon și rinichi[12]. Activitatea fizică contează, de asemenea[12]. Pe lângă ajutorul la controlul greutății, activitatea fizică în sine poate reduce riscul de cancer de sân și de colon[12]. Efectuarea oricărei cantități de activitate fizică este benefică pentru sănătatea dumneavoastră[12]. Dar pentru cel mai mare beneficiu, faceți cel puțin 150 de minute pe săptămână de activitate aerobică moderată sau 75 de minute pe săptămână de activitate aerobică intensă[12]. Cu cât mai mult, cu atât mai bine[12]. Puteți combina activitatea moderată și intensă[12].

Cancerul de piele este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer și unul dintre cele mai ușor de prevenit[12]. Încercați aceste sfaturi: Limitați timpul petrecut la soare, în special între orele 10 a.m. și 4 p.m. când razele soarelui sunt cele mai puternice[12].

 Screeningul pentru cancer: Un instrument esențial de prevenție

Screeningul pentru cancer reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii pentru detectarea timpurie și reducerea mortalității prin cancer. Recomandările de screening variază în funcție de vârstă, sex și factori de risc individuali.

 Între 21 și 29 de ani

Un test Papanicolau ar trebui făcut la fiecare trei ani pentru femeile din acest grup de vârstă[14]. Este utilizat în principal ca instrument de screening pentru cancerul de col uterin, care ucide peste 4.000 de femei în fiecare an[14]. Persoanele între 25 și 65 de ani ar trebui să facă un test primar HPV (papilomavirus uman) la fiecare cinci ani[14]. Dacă testarea primară HPV nu este disponibilă, screeningul poate fi făcut fie cu un co-test care combină un test HPV cu un test Papanicolau la fiecare cinci ani, fie un test Papanicolau singur la fiecare trei ani[14].

Persoanele între 21 și 29 de ani ar trebui să determine istoricul familial și riscul asociat de cancer de colon și cancer de sân[14]. Dacă nu există antecedente familiale, nu este necesară testarea în acest moment[14]. Dacă există un risc crescut, ar trebui să discute cu un furnizor de îngrijiri medicale în acest moment[14].

 Între 30 și 39 de ani

Vârsta medie a unui diagnostic de cancer de col uterin este de 50 de ani, deși vârsta cea mai frecventă a diagnosticului este între 35 și 44 de ani[14]. Persoanele între 25 și 65 de ani ar trebui să facă un test primar HPV la fiecare cinci ani[14]. Minim, pacientele de sex feminin ar trebui să primească în continuare un test Papanicolau la fiecare trei ani[14]. Dacă nu există antecedente familiale de cancer de colon sau de sân, nu este necesară testarea în acest moment[14].

Persoanele în anii 30 ar trebui, de asemenea, să înceapă testarea pentru pre-diabet și diabet[14]. Din aproximativ 38 de milioane de americani cu diabet, unul din cinci nu știe că îl are[14]. Numărul persoanelor cu diabet este în creștere, ceea ce a determinat Grupul de lucru pentru servicii preventive din Statele Unite (USPSTF) să recomande screening pentru prediabet și diabet de tip 2 începând de la vârsta de 35 de ani[14].

 Între 40 și 49 de ani

În conformitate cu Legea de protecție a pacienților și îngrijire accesibilă, planurile de sănătate private trebuie să ofere screeninguri pentru cancerul de colon[14]. Începând cu vârsta de 45 de ani, persoanele cu risc mediu ar trebui testate în mod regulat pentru această boală[14]. Cele mai comune metode sunt un test de scaun sau un examen vizual, în timpul căruia un medic examinează atât colonul, cât și rectul[14]. De asemenea, până la vârsta de 45 de ani, bărbații afro-americani și persoanele cu antecedente familiale de cancer de prostată (diagnosticat înainte de 65 de ani) ar trebui să discute cu medicul lor despre risc[14]. Bărbații care au avut un membru apropiat al familiei diagnosticat cu cancer de prostată înainte de vârsta de 65 de ani ar trebui să discute cu medicul lor despre testare începând cu vârsta de 40 de ani[14]. Pentru cei cu risc mediu de cancer de sân, se recomandă o mamografie de screening de bază, de obicei în jurul vârstei de 40 de ani[14]. Majoritatea continuă cu mamografii anuale până la vârsta de 50 de ani, și apoi continuă să se screeneze o dată la doi ani[14].

 Între 50 și 64 de ani

Dacă aveți un istoric de fumat țigări, screeningurile pentru cancer pulmonar devin pertinente în anii 50[14]. USPSTF recomandă screening anual pentru cancer pulmonar cu tomografie computerizată cu doză redusă (LDCT) la adulții cu vârsta între 50 și 80 de ani care: au un istoric de fumat de 20 pachete-ani, fumează în prezent, sau au renunțat în ultimii 15 ani[14].

 65 de ani și peste

Până la vârsta de 65 de ani, mai multe screeninguri de wellness sunt furnizate de la caz la caz[14]. Testele HPV și Papanicolau pot să nu fie necesare, dar conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), screeningul pentru cancerul de col uterin după vârsta de 65 de ani poate fi adecvat dacă sunteți la risc ridicat, inclusiv dacă aveți: un istoric de leziuni cervicale sau cancer, mame care au luat un hormon numit dietilstilbestrol (DES) în timpul sarcinii, sau aveți un sistem imunitar slăbit[14].

 Screening pentru cancerul de col uterin: Un model de prevenție de succes

Screeningul cervical este unul dintre cele mai bune moduri de a vă proteja de cancerul de col uterin[13]. Screeningul cervical verifică sănătatea colului uterin și ajută la găsirea oricăror modificări anormale înainte ca acestea să se poată transforma în cancer[13]. Nu este un test pentru cancer, este un test pentru a ajuta la prevenirea cancerului[13].

Screeningul cervical verifică un eșantion de celule din colul uterin pentru anumite tipuri de papilomavirus uman (HPV)[13]. Aceste tipuri de HPV pot cauza modificări anormale ale celulelor din colul uterin și sunt numite tipuri de HPV „cu risc ridicat”[13]. Dacă sunt găsite tipuri de HPV cu risc ridicat în timpul screeningului, eșantionul de celule este verificat, de asemenea, pentru modificări anormale ale celulelor[13]. Dacă sunt găsite celule anormale, acestea pot fi tratate astfel încât să nu aibă șansa de a se transforma în cancer de col uterin[13].

HPV este numele pentru un grup foarte comun de virusuri[13]. Majoritatea oamenilor vor avea un tip de HPV în timpul vieții lor[13]. Este foarte comun și nu este nimic de care să vă simțiți rușinați sau stânjeniți[13]. Puteți obține HPV din orice fel de contact piele-pe-piele al zonei genitale, nu doar din sexul penetrativ[13]. Acest lucru include: sex vaginal, oral sau anal, orice contact piele-pe-piele al zonei genitale, și împărtășirea jucăriilor sexuale[13].

Unele tipuri de HPV cu risc ridicat pot cauza cancerul de col uterin[13]. În majoritatea cazurilor, corpul dumneavoastră va scăpa de HPV fără a cauza probleme[13]. Dar uneori HPV poate rămâne în corpul dumneavoastră pentru o perioadă lungă de timp[13]. Dacă tipurile de HPV cu risc ridicat rămân în corpul dumneavoastră, ele pot cauza modificări ale celulelor din colul uterin[13]. Aceste modificări pot deveni cancer de col uterin dacă nu sunt tratate[13].

Dacă nu aveți un tip de HPV cu risc ridicat, este foarte puțin probabil să faceți cancer de col uterin, chiar dacă ați avut modificări anormale ale celulelor în colul uterin înainte[13].

Găsirea HPV cu risc ridicat devreme înseamnă că puteți fi monitorizată pentru modificări anormale ale celulelor[13]. Modificările anormale pot fi tratate astfel încât să nu aibă șansa de a se transforma în cancer de col uterin[13].

 Boli care cresc riscul de cancer: Conexiuni importante

Mai multe boli și condiții medicale sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta cancer, subliniind importanța gestionării acestor afecțiuni ca parte a strategiei generale de prevenire a cancerului.

HPV (papilomavirusul uman) este un grup comun de virusuri care poate cauza cancerul de col uterin. Anumite tipuri de HPV cu risc ridicat pot cauza modificări anormale ale celulelor din colul uterin, care pot deveni cancer dacă nu sunt tratate[13].

Alte afecțiuni care pot crește riscul de cancer includ:

1. Boli inflamatorii cronice: Cercetări datând din 1863, când Rudolph Virchow a identificat pentru prima dată o conexiune între inflamație și cancer, au demonstrat că inflamația cronică poate contribui la dezvoltarea cancerului[2].
2. Diabetul: Există o legătură stabilită între diabet și un risc crescut de anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul pancreatic, hepatic, colorectal și endometrial. Acest risc crescut este parțial atribuit rezistenței la insulină, inflamației și hiperglicemiei asociate cu diabetul[14].
3. Bolile sistemului imunitar: Persoanele cu sisteme imunitare slăbite, fie din cauza bolilor genetice, infecției cu HIV sau din cauza medicamentelor imunosupresoare, prezintă un risc mai mare pentru diverse tipuri de cancer[14].
4. Infecții cronice: În afară de HPV, alte infecții precum hepatita B și C (care pot duce la cancer hepatic), Helicobacter pylori (asociată cu cancerul gastric) și virusul Epstein-Barr (legat de anumite limfoame) pot crește riscul de cancer[13].
5. Obezitatea: Este recunoscut faptul că obezitatea crește riscul pentru multiple tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân (la femeile postmenopauzale), cancerul de colon, cancerul renal, cancerul hepatic și cancerul pancreatic, printre altele[12].

 Frontiere în cercetarea cancerului: Descoperiri promițătoare

Cercetarea cancerului avansează rapid, cu descoperiri inovatoare care promit să transforme modul în care diagnosticăm, tratăm și prevenim această boală complexă.

Rezultatele unui studiu clinic condus de Steven A. Rosenberg, M.D., șef și investigator senior în Departamentul de Chirurgie, au arătat că o nouă formă de terapie cu limfocite infiltrante tumorale (TIL) a îmbunătățit dramatic eficacitatea tratamentului la pacienții cu cancere gastrointestinale metastatice[15]. Descoperirile, publicate la 1 aprilie 2025 în Nature Medicine, oferă speranță că acest regim de imunoterapie personalizată ar putea fi utilizat pentru a trata o varietate de tumori solide, ceea ce până acum a eludat cercetătorii care dezvoltă terapii bazate pe celule[15].

Țintirea a două proteine pe care celulele canceroase se bazează pentru a-și susține metabolismul și capacitățile de reparare a ADN-ului poate dubla rata de supraviețuire a șoarecilor cu tumori pulmonare canceroase[15]. Referențierea încrucișată cu date din Atlasul Genomic al Cancerului de tumori umane sugerează că aceste descoperiri s-ar putea traduce la oameni[15].

Un mecanism celular nou descoperit aruncă lumină asupra modului în care celulele canceroase proliferează în ciuda daunelor cauzate de tratamentele anti-cancer, oferind o țintă pentru noi terapii[15].

Un studiu clinic condus de cercetătorii CCR a demonstrat eficacitatea unui tratament nou, PRGN-2012, împotriva papilomatozei respiratorii recurente la adulți[15]. Rezultatele servesc drept fundație pentru o aplicație de aprobare accelerată la Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA)[15].

 Concluzie: O abordare holistică a prevenției cancerului

Cancerul, deși complex și adesea intimidant, nu este o sentință inevitabilă. Prin combinarea cunoștințelor despre factorii de risc, adoptarea unor comportamente preventive, participarea la screeninguri recomandate și rămânerea informați despre avansările medicale, putem reduce semnificativ povara cancerului la nivel individual și societal.

Această boală, cu originile sale antice și etimologia fascinantă, continuă să evolueze în înțelegerea noastră științifică, la fel cum evoluează și abordările noastre de prevenție, detectare și tratament. Stigmatele culturale și miturile despre cancer trebuie combătute prin educație și comunicare deschisă, în timp ce cercetarea de ultimă oră ne oferă speranțe noi pentru viitor.

Indiferent de vârstă, sex sau fond genetic, fiecare individ poate lua măsuri proactive pentru a-și reduce riscul de cancer. Aceste măsuri includ evitarea tutunului, menținerea unei diete sănătoase bogate în alimente pe bază de plante, menținerea unei greutăți sănătoase, limitarea consumului de alcool, protejarea împotriva expunerii excesive la soare și participarea la screeninguri recomandate.

În timp ce genetica și unii factori de mediu pot rămâne dincolo de controlul nostru, multe cauze ale cancerului sunt legate de alegeri de stil de viață care sunt în puterea noastră de a le modifica. Prin combinarea responsabilității individuale cu avansări în cercetare și politici de sănătate publică, putem spera la un viitor în care cancerul nu mai reprezintă amenințarea formidabilă care este astăzi.