Electroterapie

Electroterapia este o ramură a fizioterapiei care folosește curent electric pentru a stimula terminațiile nervoase de la nivelul țesuturilor. Curentul electric este generat de un aparat și condus în țesuturi prin intermediul unor electrozi aplicați pe tegument. Curentul electric este aplicat într-un mod controlat, iar pacientul va simți o senzație de pulsație, nedureroasă. Frecvența și amplitudinea curentului sunt atent controlate pentru a determina efectul dorit. Există electroterapie cu frecvență joasă și cu frecvență înaltă.

Leziunile acute răspund la doze mai mici de energie față de leziunile cronice. Pentru ca fibrele nervoase să poată răspunde la curentul electric, piele trebuie să fie intactă, fără anestezii sau desensibilizări la acest nivel.

Celulele din organismul uman au un potențial membranar necesar pentru funcționalitate. Celula răspunde la stimuli prin modificări ale potențialului membranar, care implică formarea unor curenți electrici. Curentul electric transmis țesuturilor determină modificări de potențial, ducând la excitarea celulei, traducându-se în activarea acesteia. Curentul electric determină stimularea fibrelor nervoase senzitive de la nivelul pielii, care au rolul de a conduce informația tactilă de-a lungul nervilor către centrii nervoși superiori. În centrii superiori se formează senzațiile, precum senzația tactilă și dureroasă. Prin stimularea nervilor pentru senzația tactilă, stimulul dureros nu va ajunge să formeze senzația de durere. Astfel, electroterapia ameliorează durerea.

Frecvențele înalte se folosesc în special pentru diminuarea durerii, prin stimularea fibrelor nervoase care conduc senzația tactilă, blocând semnalele dureroase. Frecvențele joase stimulează fibrele motorii care inervează mușchii și produc stimulare electrică musculară, determinând contracții musculare, dar au și efect de ameliorare a durerii. Musculatura se contractă fără a fi necesar un efort din partea pacientului.

Frecvența utilizată depinde și de țesut. Pentru cele mai profunde, se preferă frecvențele mai joase, deoarece au o penetrabilitate mai mare, iar pentru cele superficiale, frecvențele înalte. De asemenea, frecvențele joase stimulează sinteza și eliberarea de endorfine, opioizi endogeni ai organismului, care ameliorează durerea.

Fizioterapia cu curenți electrici utilizează mai multe tipuri de curenți electrici, în funcție de frecvență. Curenții folosiți pentru electrostimulare sunt TENS (stimulare electrică nervoasă transcutanată) și curenții interferențiali.

Electrostimularea prin TENS are rolul de a ameliora durerea, acută și cronică, folosindu-se inclusiv post-operator. În funcție de efecte și de frecvența și intensitatea curentului, terapia TENS se împarte în:

Curenții interferențiali sunt produși prin 2 curenți de frecvențe medii, rezultând un curent cu frecvență joasă care se transmite țesuturilor. Fizioterapia cu curenți interferențiali reduce disconfortul creat de curenții cu frecvențe înalte.

Curenții interferențiali sunt folosiți pentru a diminua durerea și pentru a contracta musculatura prin stimularea fibrelor nervoase care controlează activitatea mușchilor. Acest tip de curent determină totodată și vasodilatație, efect prin care este stimulată circulația sangvină.

Printre beneficiile elctrostimulării transcutanate, se află:

Fizioterapia prin electrostimulare transcutanată tratează majoritar afecțiunile de la nivelul sistemului locomotor, reducând durerile cronice și stimulând contracția musculară. Electroterapia are multiple efecte, pe numeroase sisteme ale organismului, precum:

Există câteva contraindicații ale electroterapiei, precum aparatele care ar putea interfera cu curenții electrici transcutanați sau când există desensibilizări la nivelul tegumentelor. Printre contraindicații, se află: