1.Ce este adenomul de prostata ?

Adenomul de prostata, cunoscut si sub numele de hiperplazie benigna de prostata (HBP), este o
afectiune caracterizata prin marirea volumului prostatei, determinand dificultati urinare. Aceasta
afectiune este frecventa la barbatii in varsta si nu este maligna, dar poate afecta semnificativ calitatea
vietii prin simptome urinare deranjante.

2.Cand poate debuta adenomul de prostata?

Adenomul de prostata apare de obicei dupa varsta de 40-50 de ani, iar incidenta creste progresiv cu varsta. Pana la varsta de 80 de ani, majoritatea barbatilor prezinta semne de hiperplazie benigna de prostata, desi nu toti dezvolta simptome severe.

3. Evolutia adenomului de prostata:

Adenomul de prostata (hiperplazia benigna de prostata – HBP) are o evolutie progresiva, trecand prin mai
multe etape care afecteaza in mod diferit functia urinara si calitatea vietii pacientului. Evolutia bolii depinde de dimensiunea prostatei, gradul de obstructie uretrala si capacitatea vezicii urinare de a se adapta la modificarile impuse de cresterea in volum a prostatei.

A. Etapa prostatatism

Aceasta este prima faza a adenomului de prostata si este caracterizata prin simptome usoare, fara afectare semnificativa a golirii vezicii urinare. Apar semne de iritatie vezicala si obstructie urinara usoara, precum:

● Urinari mai frecvente, mai ales pe timpul noptii (nicturie).

● Flux urinar mai slab si intrerupt.

● Necesitatea unui efort suplimentar pentru initierea urinarii.

● Senzatie de golire incompleta a vezicii urinare.

● Disconfort urinar ocazional.
In aceasta etapa, simptomele pot fi gestionate cu modificari ale stilului de viata si tratamente medicamentoase usoare, iar evolutia bolii poate fi incetinita prin monitorizare regulata.

B. Etapa de retentie incomplete fara distensie vezicala

Pe masura ce prostata continua sa creasca, obstructia uretrala devine mai severa, iar functia vezicii urinare incepe sa fie afectata. In aceasta faza, pacientul se confrunta cu:

● Dificultati mai mari la urinare, cu un jet urinar slab si intrerupt

● Cresterea frecventei urinarii atat ziua, cat si noaptea

C. Etapa de retentie incompleta cu distensie vezicala

Aceasta este o faza mai severa a adenomului de prostata, in care vezica urinara este permanent destinsa din cauza acumularii de urina pe care nu o mai poate elimina complet. In aceasta etapa, apare retentia
urinara cronica si pot aparea complicatii grave.

Principalele simptome:

● Incapacitate de golire completa a vezicii urinare, ceea ce duce la cresterea volumului de urina reziduala.

● Jet urinar foarte slab, discontinuu sau picurare prelungita dupa urinare.

● Senzatie permanenta de vezica plina, chiar si imediat dupa urinare.

● Incontinenta paradoxala, adica pierderi involuntare de urina din cauza prea plinei vezicii urinare.

● Durere suprapubiana si disconfort datorita distensiei vezicale.

● Risc crescut de infectii urinare recurente (cistite, pielonefrite) din cauza stagnarii urinii.

● Afectarea functiei renale, cu risc de insuficienta renala cronica in cazurile severe.

Complicatii asociate:

Daca adenomul de prostata ramane netratat in aceasta etapa, pot aparea complicatii severe, precum:

● Retentie urinara acuta, care necesita cateterizare de urgenta.

● Formarea de calculi vezicali din cauza stagnarii urinei.

● Hidronefroza (dilatarea cailor renale de excretie din cauza blocajului urinar).

● Insuficienta renala, in cazuri extreme.

4.Forme avansate ale adenomului de prostata

a.Retentia acuta de urina: Este una dintre cele mai grave complicatii ale adenomului de
prostata. Aceasta afectiune se caracterizeaza prin incapacitatea brusca si completa de a urina, in ciuda
unei vezici urinare pline. Este o urgenta medicala si necesita interventie imediata pentru a preveni complicatiile severe.

b.Hematuria: Poate aparea in adenomul de prostata din cauza fragilitatii vaselor de sange din prostata marita. Aceasta poate fi microscopica (detectata doar prin analize) sau macroscopica (vizibila cu
ochiul liber). Cauze posibile: congestia vasculara intraglandulara, inflamatia sau infectiile urinare asociate, traumatismul vaselor de sange in timpul urinarii fortate, complicatii ale cateterizarii sau ale procedurilor urologice.

c.Litiaza vezicala: Cunoscuta si sub numele de pietre in vezica urinara, este o complicatie frecventa a adenomului de prostata, aparand din cauza stagnarii urinei in vezica, favorizata de obstructia urinara. Cauze: retentia urinara cronica cauzata de prostata marita, infectii urinare recurente,
cristalizarea mineralelor din urina stagnanta, prezenta unui cateter vezical pe termen lung.

d.Adenomita: Reprezinta inflamatia unei glande adenomatoase, cel mai frecvent fiind asociata cu adenomul de prostata. Aceasta afectiune apare ca o complicatie a hiperplaziei benigne de prostata si este cauzata de infectii bacteriene ale tractului urinar.

f. Pielonefrita acuta sau cronica: Pielonefrita acuta si cronica in adenomul de prostata sunt complicatii frecvente cauzate de obstructia urinara, care favorizeaza stagnarea urinei si proliferarea
bacteriilor. Pielonefrita acuta se manifesta prin febra, durere lombara, disurie si urina cu sange, fiind tratata cu antibiotice si hidratare, iar in cazuri severe, cu cateterizare. Pielonefrita cronica apare ca
urmare a infectiilor urinare repetate, ducand la afectarea functionala a rinichilor, cu simptome persistente de oboseala si hipertensiune. Tratamentul include antibiotice pe termen lung, interventii chirurgicale pentru adenomul de prostata si monitorizarea functiei renale. Prevenirea este posibila prin
gestionarea corecta a adenomului si a infectiilor urinare.

5.Diagnosticarea adenomului de prostata:

A. Consultatia la medicul urolog: Consultatia la medicul urolog reprezinta primul pas esential in diagnosticarea si gestionarea afectiunilor prostatei. In cadrul acestei consultatii, medicul poate
recomanda o serie de investigatii detaliate pentru a evalua starea prostatei si a sistemului urinar.

B. P.S.A.(antigen specific prostatic): PSA este o proteina secretata de celulele prostatei. Testul PSA masoara concentratia acestei proteine in sange, iar nivelurile ridicate pot fi asociate cu afectiuni
benigne ale prostatei, cum ar fi adenomul de prostata, sau cu cancerul de prostata. Este
important de mentionat ca un nivel crescut nu garanteaza prezenta cancerului, dar poate indica necesitatea unor investigatii suplimentare.

C. Ecografia endorectala:

Aceasta procedura non-invaziva foloseste ultrasunete pentru a crea imagini ale prostatei, fiind introdus un transductor prin rect pentru a examina glanda prostatica.
Ecografia endorectala permite medicului sa observe dimensiunea prostatei, sa detecteze noduli sau anomalii structurale si sa evalueze eventuala extindere a afectiunii.

D. Tuseul rectal: Aceasta examinare fizica implica introducerea degetului in rect pentru a palpa prostata. Este o metoda rapida prin care medicul poate detecta semne de marire sau tesut dur in
consistenta prostatei, care pot sugera afectiuni precum adenomul de prostata sau cancerul de prostata. Este o examinare de rutina, dar foarte utila in evaluarea starii prostatei.

E. Urografia cu substanta de contrast prin computer tomograf (uro-CT): Aceasta investigatie imagistica foloseste raze X si un contrast special pentru a crea imagini detaliate ale tractului urinar, incluzand rinichii, vezica urinara si prostata. Urografia cu CT poate ajuta la identificarea
obstructiilor urinare sau a altor complicatii asociate cu adenomul de prostata.

F.Imagistica prin rezonanta magnetica: RMN-ul prostatei este o metoda imagistica avansata care ofera imagini detaliate ale prostatei si tesuturilor din jurul acesteia. Este utilizat in special pentru a evalua dimensiunea prostatei, posibilele tumori sau alte anomalii si pentru a ghida deciziile in privinta tratamentului, inclusiv in cazurile de cancer de prostata.

6.Tratamentul adenomului de prostata

Tratamentul adenomului de prostata depinde de severitatea simptomelor, de marimea glandei prostatei si de starea generala de sanatate a pacientului. In general, tratamentul poate include masuri medicamentoase, proceduri minim invazive sau interventii chirurgicale.

1. Tratamentul medicamentos:

○ Alfa-blocantele: Aceste medicamente ajuta la relaxarea muschilor din jurul prostatei si
vezicii urinare, facilitand urinarea.

○ Inhibitori ai 5-alfa reductazei: Aceste medicamente reduc dimensiunea prostatei prin
blocarea unei enzime care contribuie la cresterea prostatei. Acestea pot fi recomandate mai ales in cazul adenoamelor de prostata mari.

○ Inhibitori ai fosfodiesterazei tip 5 (PDE5): Aceste medicamente, pot fi utilizate pentru a imbunatati fluxul urinar, in special la pacientii care au si disfunctie erectila.

2. Tratament minim invaziv:

○ Laseroterapia: Laserul poate fi utilizat pentru a indeparta sau a reduce tesutul prostatic
in exces, ameliorand astfel simptomele obstructive.

○ Uretrotomia cu laser: Aceasta procedura se utilizeaza pentru a reduce presiunea asupra
ureterului, imbunatatind fluxul urinar.

3. Tratament chirurgical:

○ Prostatectomia transuretrala (TURP): Aceasta este cea mai comuna interventie
chirurgicala pentru adenomul de prostata si presupune indepartarea unei parti a
prostatei prin uretra, utilizand un instrument special. Aceasta procedura ajuta la
restabilirea fluxului urinar.

○ Prostatectomia deschisa: In cazurile mai severe, in care prostata este foarte mare sau
daca au aparut complicatii, poate fi necesara o interventie chirurgicala deschisa, in care
se indeparteaza o portiune din prostata.

○ Incizia prostatei: Este o procedura prin care se face o mica incizie pentru a reduce
presiunea asupra uretrei si pentru a imbunatati fluxul urinar.

4. Tratament cu unde de radiofrecventa:

Aceasta tehnica utilizeaza energie de radiofrecventa
pentru a reduce dimensiunea prostatei. Este o procedura mai putin invaziva comparativ cu
chirurgia deschisa si poate fi o optiune pentru pacientii cu adenom de prostata moderat.

5. Tratament prin monitorizare activa:

In cazurile in care simptomele sunt usoare sau in stadiu
incipient, medicii pot opta pentru monitorizarea activa a pacientului, recomandand schimbari in stilul de viata si urmarind evolutia bolii. Aceasta abordare este recomandata pentru pacientii
care nu au simptome severe si care nu necesita tratamente imediate. In general, abordarea tratamentului adenomului de prostata depinde de evaluarea medicului urolog,
care va tine cont de istoricul medical, de severitatea simptomelor si de dorintele pacientului.

Preventie

Stilul de viata sanatos:

○ Exercitii fizice regulate: Activitatea fizica moderata si regulata poate ajuta la mentinerea
unei bune functionari a sistemului urinar si poate reduce riscul de a dezvolta probleme de prostata. De asemenea, exercitiile fizice pot ajuta la mentinerea unei greutati corporale sanatoase si la imbunatatirea circulatiei.

Dieta echilibrata:

○ Consumul de alimente bogate in antioxidanti: O dieta bogata in fructe, legume si
alimente cu un continut ridicat de antioxidanti poate sprijini sanatatea prostatei. In
special, alimentele bogate in licopen (cum ar fi rosiile si produsele din rosii) pot fi
benefice.

○ Reducerea consumului de grasimi saturate: Grasimile saturate, prezente in carne grasa si produse lactate, au fost asociate cu un risc crescut de afectiuni ale prostatei.
Reducerea acestora in dieta poate contribui la prevenirea adenomului de prostata.

○ Consumul de fibre: O dieta bogata in fibre poate ajuta la mentinerea unei functii
digestive sanatoase si poate reduce riscul de afectiuni asociate cu prostata.

Menținerea unei greutăți corporale optime:

○ Evita obezitatea: Obezitatea este un factor de risc pentru mai multe afectiuni, inclusiv
adenomul de prostata.

Mentinerea unei greutati corporale normale prin alimentatie echilibrata si activitate fizica este esentiala.

Controlul nivelurilor de hormoni:

○ Controlul nivelurilor de testosteron: Un nivel echilibrat de testosteron poate fi
important in prevenirea problemelor prostatei. De exemplu, terapia cu testosteron, atunci cand este administrata necontrolat, poate contribui la cresterea dimensiunii prostatei.

Consumul moderat de alcool si evitarea fumatului:

○ Renuntarea la fumat: Fumatul poate avea efecte negative asupra sanatatii prostatei, asa cum poate afecta si circulatia sanguina, ceea ce poate agrava simptomele adenomului de prostata.

○ Limita consumului de alcool: Consumul excesiv de alcool poate irita vezica urinara si
poate contribui la agravarea simptomelor de prostata.

Consulturi regulate la medic:

○ Verificari periodice: La barbatii cu varsta de peste 50 de ani, este recomandat sa se
efectueze examene periodice ale prostatei, inclusiv testul PSA (antigenul specific
prostatic) si tuseul rectal, pentru a depista eventualele modificari ale prostatei intr-un
stadiu incipient.

○ Evaluarea riscului individual: Barbatii cu istoric familial de adenom de prostata sau
cancer de prostata ar trebui sa consulte un medic pentru a evalua riscurile si pentru a
discuta despre masurile de prevenire specifice.

Reducerea stresului:

○ Tehnici de relaxare: Reducerea stresului si adoptarea unor tehnici de relaxare (meditatie,
yoga, respiratie adanca) pot ajuta la mentinerea unui echilibru hormonal si pot sprijini sanatatea generala a organismului.

Concluzii

Adenomul de prostata este o afectiune comuna la barbatii in varsta, caracterizata prin marirea prostatei, ce poate duce la obstructii urinare si simptome precum dificultate la urinare. Diagnosticarea se face prin teste precum PSA, tuseul rectal si investigatii imagistice. Tratamentul include medicamente, proceduri
minim invazive sau chirurgie, in functie de severitatea afectiunii. Prevenirea nu este complet posibila, dar
un stil de viata sanatos poate ajuta la gestionarea simptomelor. Este important ca barbatii de peste 50 de
ani sa faca controale regulate pentru a preveni complicatiile.

Bibliografie

1. Gill, H. S., & Cross, R. J. (2019). Textbook of Urology. 4th Edition. Springer.
2. Mohan, R. K., & Liao, L. M. (2021). Prostate Cancer: Current Perspectives. Elsevier.
3. Brock, G. B., & Kapoor, A. (2017). Adenoma of the Prostate: Pathophysiology, Diagnosis and
Management. Wiley-Blackwell.
4. Neal, D. E., & Glover, J. (2014). Urological Surgery. 2nd Edition. Oxford University Press.
5. Loeb, S., & Roehl, K. A. (2020). Management of Benign Prostatic Hyperplasia and Prostate
Cancer. Elsevier.