Specializari
22
Cuprins articol
1. Ce este hipertrofia beningna de prostata ?
Hipertrofia benigna de prostata (HBP) este o marire necanceroasa a prostatei care afecteaza multi barbati pe masura ce inainteaza in varsta. Prostata, o glanda de marimea unei nuci situata sub vezica urinara, are rolul de a produce fluidele care se amesteca cu spermatozoizii pentru a forma sperma. Pe masura ce barbatul imbatraneste, tesutul prostatic poate creste in dimensiune, determinand blocarea partiala a uretrei, canalul care transporta urina din vezica urinara. Aceasta marire poate cauza dificultati la urinare si alte probleme urinare.
2. Principalele simptome in cazul hipertrofiei beningna de prostata (prostata marita)
Nevoia frecventa de a urina: Barbatul poate simti nevoia de a urina mai des, in special noaptea (nicturie). Acest lucru poate duce la un somn intrerupt si oboseala pe parcursul zilei.
Mictiune dificila: Pacientii pot experimenta dificultati in a incepe urinatul sau un flux urinar slab, fiind
nevoie de un efort mai mare pentru a goli vezica urinara complet.
Senzatie de golire incompleta a vezicii urinare: Chiar si dupa urinare, poate aparea senzatia ca vezica nu este complet goala, ceea ce poate duce la discomfort si o nevoie de a urina din nou intr-un interval scurt.
Jet urinar intrerupt: Un alt simptom comun este un jet de urina intrerupt sau mai slab decat in trecut.
Durere sau arsura la urinare: In unele cazuri, marirea prostatei poate provoca iritatii ale uretrei, ceea ce poate duce la dureri sau senzatii de arsura la urinare.
Hematuria: Uneori, pacientii pot observa prezenta sangelui in urina, un simptom mai rar, dar posibil in cazurile severe ale bolii.
Aceste simptome pot varia in functie de marimea prostatei si de modul in care aceasta afecteaza tractul urinar. In unele cazuri, simptomele pot fi usoare si nu necesita tratament, in timp ce in altele pot deveni suficient de severe pentru a afecta calitatea vietii pacientului. De aceea, este esential ca orice barbat care
prezinta aceste simptome sa consulte un medic specialist pentru evaluare si diagnostic.
3. Diagnosticul hipertofiei de prostata
A. Consult urologic: Consultul urologic reprezinta primul pas in evaluarea pacientilor cu simptome urinare ce sugereaza o posibila hipertrofie benigna de prostata. Medicul urolog va realiza o anamneza detaliata, va evalua istoricul medical al pacientului si va efectua un examen fizic, inclusiv un tuseu rectal pentru a evalua dimensiunea si consistenta prostatei. De asemenea, urologul poate recomanda diverse teste pentru a confirma diagnosticul si a stabili planul de tratament adecvat.
B. Monitorizarea hiperplaziei beningne de prostata: Monitorizarea consta in urmarirea evolutiei
simptomelor si a starii generale a pacientului, mai ales in cazurile in care boala este de intensitate usoara sau moderata.
- Pacientii trebuie sa fie evaluati in mod regulat pentru simptomele urinare, cum ar fi
dificultatile la urinare, senzatia de golire incompleta a vezicii, frecventa urinara si
urgenta. Aceste simptome sunt esentiale pentru evaluarea severitatii bolii si pentru
stabilirea planului terapeutic. - Se poate folosi scala IPSS (International Prostate Symptom Score) pentru a masura
severitatea simptomelor. Aceasta scala este un instrument util care ajuta la cuantificarea
simptomelor urinare si a impactului acestora asupra calitatii vietii pacientului. - Se monitorizeaza periodic functia renala prin analize de sange, in special pentru a evalua
creatinina serica si rata de filtrare glomerulara (GFR). Aceasta este importanta pentru a depista orice semne de afectare a rinichilor din cauza retentiei urinare cronice.
C. Ecografia: Ecografia transabdominala sau transrectala este o metoda non-invaziva utilizata frecvent in diagnosticarea hipertrofiei benigne de prostata. Ecografia permite masurarea dimensiunii prostatei, identificarea eventualelor mase sau calcificari si evaluarea starii vezicii urinare. De asemenea, poate ajuta la diagnosticarea retentiei urinare sau a complicatiilor asociate.
D. Analize medicale:
- PSA – Antigenul Specific Prostatic: PSA este o proteina produsa de prostata si este un
marker important in evaluarea HBP. Nivelurile crescute de PSA pot indica nu doar HBP, ci si cancerul de prostata. In cazul pacientilor cu HBP, PSA poate fi usor crescut, dar nu la fel de semnificativ ca in cazul cancerului. Monitorizarea PSA ajuta la urmarirea evolutiei bolii si poate ghida deciziile terapeutice. Nivelurile de PSA sunt, in general, folosite impreuna cu alte investigatii pentru a diferentia intre HBP si cancerul de prostata.
● Analizele de sange pentru functia renala: Testele de sange care masoara creatinina
serica si rata de filtrare glomerulara (GFR) sunt importante pentru evaluarea functiei
renale in cazurile de HBP. Daca boala avanseaza si apare retentia urinara cronica, functia renala poate fi afectata. Monitorizarea regulata ajuta la prevenirea afectarii grave a rinichilor.
● Analizele de urina: Ajuta la identificarea posibilelor infectii urinare, care pot fi frecvente la pacientii cu HBP din cauza retentiei urinare. De asemenea, analiza urinei poate ajuta la depistarea sangelui in urina (hematurie), care poate aparea in cazul HBP sau al altor afectiuni ale prostatei.
● Urocultura: Poate fi recomandata in cazul in care pacientul prezinta simptome de infectie urinara, pentru a identifica bacteria sau microorganismul responsabil si a ghida tratamentul antibiotic corespunzator.
● Analize hormonale: Pot fi efectuate pentru a evalua nivelurile de testosteron si alti
hormoni care pot influenta dezvoltarea prostatei. Acestea sunt mai frecvent utilizate
pentru investigatii suplimentare in cazul in care pacientul are simptome care nu sunt
specifice HBP, dar care ar putea sugera o disfunctie hormonala.
● Examenul fecal: Poate fi utilizat in anumite cazuri pentru a verifica daca simptomele
pacientului (de exemplu, durerile pelviene) nu sunt legate de o afectiune
gastrointestinala asociata. De asemenea, acesta poate fi utilizat pentru a evalua
eventuale infectii sau sangerari intestinale care ar putea complica starea pacientului.
E. Investigatii imagistice : computer tomografia (CT): CT-ul este o metoda imagistica avansata care utilizeaza raze X pentru a obtine imagini detaliate ale organelor interne, inclusiv ale prostatei.
Desi nu este utilizat de obicei pentru diagnosticul de rutina al hiperplaziei benigne de prostata, CT-ul poate fi indicat in cazurile complexe sau atunci cand se suspecteaza complicatii, cum ar fi
litiaza vezicala sau afectarea altor structuri pelviene.
F.Investgatii imagistice- RMN prostata: RMN-ul este o metoda imagistica non-invaziva care utilizeaza un camp magnetic puternic pentru a produce imagini detaliate ale prostatei si ale structurilor adiacente. RMN-ul prostatei este folosit in mod frecvent pentru a evalua marirea prostatei si a examina potentialele complicatii ale adenomului. Este deosebit de util in cazurile in care se suspecteaza cancerul de prostata sau inaintea unei interventii chirurgicale.
G. RMN prostata multiparamentric-avantaje fata de RMN de pelvis: RMN-ul multiparametric al
prostatei este o tehnica avansata care combina mai multe secvente de imagini pentru a oferi o evaluare mai detaliata a prostatei. Spre deosebire de RMN-ul clasic, care ofera doar imagini
anatomice ale prostatei, RMN-ul multiparametric poate oferi informatii suplimentare despre
vascularizarea prostatei, structura sa si potentialele zone de malignitate. Aceasta metoda este utilizata in special pentru a diferentia intre hiperplazia benigna si cancerul de prostata, fiind un
instrument esential in diagnosticarea precoce a tumorilor. De asemenea, RMN-ul multiparametric poate ajuta la ghidarea biopsiilor si la planificarea tratamentelor personalizate.
4.Tratamentul hipertofiei de prostata
Tratamentul hipertrofiei benigne de prostata (HBP) depinde de severitatea simptomelor, stadiul bolii si
de prezenta unor complicatii. Tratamentul poate varia de la abordari conservative, cum ar fi modificarile
stilului de viata si medicamente, pana la interventii chirurgicale in cazurile severe.
1. Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos este adesea prima optiune pentru pacientii cu HBP, in special in formele moderate ale bolii.
● Alfa-blocantele (de exemplu, tamsulosin, alfuzosin): Aceste medicamente relaxeaza muschii din jurul prostatei si vezicii urinare, ceea ce ajuta la imbunatatirea fluxului urinar si la reducerea simptomelor de retentie urinara.
● Inhibitorii 5-alfa-reductazei (de exemplu, finasterida, dutasterida): Aceste medicamente reduc
dimensiunea prostatei prin blocarea conversiei testosteronului intr-o forma mai activa (dihidrotestosteron), care este responsabila de cresterea prostatei. Aceasta poate ajuta la imbunatatirea simptomelor si la reducerea riscului de complicatii, precum retentia urinara acuta.
● Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei si norepinefrinei (SSNRI): In anumite cazuri, pot fi
folositi pentru a gestiona simptomele de disfunctie sexuala asociate cu HBP.
2. Tratament minim invaziv
Pentru pacientii care nu raspund la medicamente sau care au efecte secundare neplacute, exista optiuni
de tratament minim invaziv, care sunt mai putin riscante si mai rapide decat interventiile chirurgicale:
● Terapia cu microunde transuretrala (TUMT): Aceasta implica utilizarea undelor de microunde pentru a incalzi si reduce tesutul prostatic marit.
● Terapia cu laser transuretrala (TULIP): Foloseste un laser pentru a vaporiza tesutul prostatei care provoaca obstructia. Aceasta este o metoda eficienta, care adesea necesita o recuperare rapida.
● Rezecția transuretrala a prostatei (TURP): Este un tratament care implica indepartarea unei parti
a prostatei pentru a ameliora obstructia si pentru a imbunatati fluxul urinar. Desi este considerata o procedura minim invaziva, este mai complexa decat alte tehnici.
● Urolift: O tehnica relativ recenta care utilizeaza mici dispozitive pentru a „ridica” partile marite ale prostatei, ameliorand astfel presiunea asupra uretrei.
3. Tratament chirurgical
In cazurile severe de HBP, cand tratamentele conservatoare nu au avut succes sau cand exista complicatii (de exemplu, retentia urinara acuta sau infectii urinare recurente), poate fi necesara interventia
chirurgicala:
● Prostatectomia deschisa sau laparoscopica: Aceasta presupune indepartarea unei parti a prostatei. Aceasta este o optiune pentru pacientii cu o prostata foarte marita si care nu raspund la alte tratamente.
4. Schimbari ale stilului de viata si modificari dietetice
● Limitarea consumului de lichide inainte de culcare: Acest lucru ajuta la reducerea frecventei urinarii nocturne, un simptom comun al HBP.
● Exercitii fizice regulate: Activitatea fizica poate imbunatati fluxul urinar si reduce simptomele.
● Evitati consumul de cafeina si alcool: Aceste substante pot irita vezica urinara si pot agrava simptomele.
5. Monitorizarea regulata
Pacientii cu HBP trebuie monitorizati periodic de catre un medic urolog pentru a evalua evolutia simptomelor si raspunsul la tratamentele prescrise. Acest lucru poate include masurarea frecventei
urinarii, a vitezei fluxului urinar si a posibilelor complicatii, precum retentia urinara acuta sau infectiile
urinare.
In concluzie, tratamentul HBP depinde de severitatea simptomelor si de impactul acestora asupra
calitatii vietii pacientului. Optiunile de tratament variaza de la medicamente si terapii minim invazive la
interventii chirurgicale. Este important ca fiecare pacient sa fie evaluat individual, iar tratamentul sa fie
personalizat pentru a raspunde cel mai bine nevoilor sale.
5. Bibliografie
1. Gill, H. S., & Cross, R. J. (2019). Textbook of Urology. 4th Edition. Springer.
2. Mohan, R. K., & Liao, L. M. (2021). Prostate Cancer: Current Perspectives. Elsevier.
3. Brock, G. B., & Kapoor, A. (2017). Adenoma of the Prostate: Pathophysiology, Diagnosis and
Management. Wiley-Blackwell.
4. Neal, D. E., & Glover, J. (2014). Urological Surgery. 2nd Edition. Oxford University Press.
5. Loeb, S., & Roehl, K. A. (2020). Management of Benign Prostatic Hyperplasia and Prostate
Cancer. Elsevier.
