Infectiile genitale la femei

Infectiile genitale reprezinta un cumul de afectiuni ce apar la nivelul organelor genitale externe (vulva) si organelor genitale interne (vagin, uter, ovare si trompele uterine). Exista numerosi agenti patogeni precum bacterii, virusuri si fungi ce pot genera o serie de simptome localizate la acest nivel printre care enumeram durerea locala, senzatia de mancarime sau usturime, aparitia unor secretii vaginale cu caracter patologic, inflamatie sau mirosuri neplacute. In momentul in care apar schimbari in aria genitala este necesara prezentarea la un medic de specialitate pentru a se stabili un diagnostic si un tratament adecvat.

Află mai multe despre pachetele medicale oferite de Clinica Eminescu 100.

Notiuni de anatomie 

1. a) Organele genitale externe numite si vulva sunt alcatuite din:

• Muntele pubisului (muntele lui Venus) este zona de tesut grasos situata deasupra osului pubic
• Labiile mari sunt continuarea inferioara a muntelui pubisului si sunt 2 pliuri cutanate externe ariei genitale
• Labiile mici sunt 2 pliuri cutanate interne
• Clitorisul este considerat un organ cu o sensibilitate crescuta, este pozitionat intre muntele pubis si labiile mari exact deasupra orificiului uretral (zona prin care urina este eliminata in timpul mictiunii). Fiind o zona strabatuta de un numar foarte mare de terminatii nervoase joaca un rol esential in timpul actului sexual
• Orificiul uretral – locul de deschidere la exterior al uretrei
• Orificiul vaginal este intrarea in vagin, situata fix sub orificiul uretral
• Perineul sau planseul perineal este zona de piele si muschi dintre orificiul vaginal si anus fiind structura sustinatoare a organelor pelvine

1. b) Organele genitale interne sunt structuri esentiale pentru reproducere si nastere si sunt alcatuite din:

• Vaginul este o structura musculara de legatura intre organele genitale externe si colul uterin
• Cervixul (colul uterin) este zona inferioara a uterului pe care il conecteaza cu vaginul. Este de fapt o mica deschizatura prin care trece sangele menstrual si sperma in momentul ejacularii. Are un rol esential in momentul nasterii fiind zona prin care este expulzat copilul si este o bariera intre uter si agentii patogeni ce pot patrunde la nivelul vaginului.
• Uterul este un organ musculos format din 3 straturi
• Trompele uterine sunt 2 tuburi ce isi au originea la nivelul portiunii superioare a uterului si se intind pana la ovare. La acest nivel are loc fertilizarea ovulului (unirea spermatozoidului cu ovulul)
• Ovarele sunt organe pereche situate de fiecare parte a uterului

Rolul esential pentru echilibru intre flora exterioara si interioara il are colul uterin ce separa mediul extern de uter si se poate observa cum afectarea acestei “bariere” va duce la aparitia modificarilor patologice la nivelul organelor genitale interne.

Boala inflamatorie pelvina este o infectie la nivelul sisemului reproducator feminin (uter, trompe uterine, ovare si tesuturi inconjuratoare). 

1. a) Este o patologie provocata de bolile cu transmitere sexuala precum infectiile cu Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae cel mai frecvent
2. b) Factorii de risc ce favorizeaza dezvoltarea unei boli inflamatorii pelvine :

• • Sexul neprotejat este cel mai important factor de risc. Permite ascensiunea catre tractul reproducator superior a bacteriilor si virusurilor responsabile de boala inflamatorie pelvina
  • Parteneri sexuali multipli
  • Istoric de boala inflamatorie pelvina sau boala cu transmitere sexuala
  • Varsta tanara, in special sub 25 de ani cand exista o activitate sexuala intensa
  • Utilizarea dispozitivelor intrauterine ca metoda contraceptiva deoarece in momentul introducerii acestui dispozitiv exista o sansa ridicata de contaminare mai ales in primele saptamani dupa insertie. Pentru a scadea acest risc se recomanda testarea pentru boli cu transmitere sexuala si tratarea acestora daca este cazul inaintea montarii dispozitivului intrauterin
  • Dusurile vaginale sunt o practica ce presupun curatarea vaginului cu un furtun prin care se introduce apa si solutie speciala de curatare. Abuzarea acestei tehnici va duce la un dezechilibru prin distrugerea florei vaginale benefice si daca nu este efectuat corect cu intrumente sterilizate adecvat exista sansa de contaminare
  • Lipsa controalelor si screeningurilor periodice ce pot duce la intarzierea unui diagnostic si tratament corespunzator.
  • Proceduri chirurgicale, mai concret interventii chirurgicale ginecologice (avort, nastere) prin favorizarea patrunderii bacterilor la nivelul sistemului reproducator
  • Tratament imunosupresor necesar in patologii precum HIV/SIDA sau diabet
  • Anomalii ale tractului genital sau tesuturi cicatriciale prin blocarea drenajului normal al secretiilor ce raman blocate si pot reprezenta un mediu ideal de crestere si dezvoltare al bacteriilor
  • Dezechilibru al microbiotei vaginale in caz de tratament antibiotic, schimbari hormonale sau activitate

1. c) Simptomatologie

• • Dureri bilaterale localizate la nivelul abdomenului inferior sau pelvisului
  • Secretii vaginale anormale ca si aspect sau miros
  • Durere in timpul actului sexual (dispareunie)
  • Durere si usturime in timpul urinarii (disurie)
  • Sangerari menstruale iregulate sau abundente
  • Febra cu frisoane
  • In cazuri severe nediagnosticate si netratate la timp pot aparea simptome ale unui sepsis impreuna cu greturi si varsaturi
  • Simptomatologia poate lipsi in unele cazuri

1. d) Diagnosticul se stabileste in urmatoarele etape:

• • Examinarea pelvina ce evidentiaza o sensibilitate dureroasa
  • Teste de laborator pentru a identifica agentul infectios
  • Ecografie transvaginala ce poate identifica eventualele complicatii precum abcese ovariene sau ingrosari ale trompelor uterine
  • Laparoscopia (rar indicata)

1. e) Tratamentul este indicat in functie de agentul patogen
2. f) Complicatii in caz de netratare a bolii inflamatorii pelvine

• • Durere pelvica cronica
  • Infertilitate 
  • Sarcina ectopica (sarcina ce se dezvolta in trompele uterine si nu in uter) datorita cicatricilor de la nivelul trompelor ce blocheaza migrarea ovulului fecundat in uter
  • Abcesul tubo-ovarian este o “punga” cu continut lichid infectat (puroi)
  • Sepsis

Infectiile vulvo-vaginale sunt infectii localizate la nivelul organelor genitale externe (vulva) si la nivelul vaginului. Sunt implicati urmatorii agenti etiologici:

1. a) Candidoza vaginala

1. • Etiologie – Candida albicans, o ciuperca prezent in mod normal la nivelul vaginului care in momentul cresterii intr-un numar mare va duce la aparitia infectiei
   • Factori de risc – tratament antibiotic, diabet, sarcina, sistem imun slabit (HIV), schimbari hormonale
   • Simptome – senzatie intensa de mancarime si usturime genitala, inflamatie si secretie vaginala cu consistenta crescuta, albicioasa cu aspect branzos  
   • Diagnostic – examen clinic acompaniat de simptomatologia specifica si examinari de laborator (examinare microscopica, cultura, testare PCR)
   • Tratament – antifungice orale (fluconazol) si topice (creme, ovule vaginale)

1. b) Vaginoza bacteriana

1. • Etiologie – o crestere anormala a bacteriei Gardnerella vaginalis si alte bacterii anaerobe care produc un dezechilibru al florei vaginale naturale
   • Factori de risc – parteneri sexuali multipli, dusuri vaginale, contact sexual neprotejat, tratament antibiotic
   • Simptome – secretie vaginala fluida, gri-albicioasa cu miros de peste ce apare in mod special dupa contactul sexual, mancarime sau usturime de intensitate scazuta sau chiar absente
   • Diagnostic – clinic si de laborator (se recolteaza o proba din secretie si se efectueaza testare ADN)
   • Tratament – antibiotic (metronidazolul sau clindamicina) oral sau topic 

1. c) Trichomonioza vaginala

1. • Etiologie – parazit protozor Trichomonas vaginalis
   • Factori de risc – multipli parteneri sexuali, sex neprotejat, istoric de boli cu transmitere sexuala
   • Simptome – secretie vaginala spumoasa de culoare galben-verzuie, puternic miros neplacut, mancarime si usturime mai ales in timpul actului sexual
   • Diagnostic – clinic si de laborator (examinare microscopica, culturi sau test de amplificare al acidului nucleic – NAAT)
   • Tratament – metronidazol sau tinidazol sub forma orala sau topica

1. d) Herpes genital

1. • Etiologie – Herpes simplex virus 2(HSV-2)
   • Factori de risc – contact sexual neprotejat, parteneri sexuali multipli, susceptibilitate crescuta datorita existentei deja a unei boli cu transmitere sexuala, sistem imun scazut (HIV/SIDA, terapie imunosupresoare)
   • Simptome – initial sunt prezente mancarimi insistente in aria genitala urmate de aparitia unor umflaturi sau vezicule cu lichid dureroase care se sparg si formeaza rani ulceroase, dureri la mictiune (disurie) daca veziculele se afla in vecinatatea uretrei
   • Diagnostic – teste de sange (anticorpi antiHVS), testare PCR si culturi virale 
   • Tratament – medicatie antivirala (aciclovir, valaciclovir, famciclovir)

1. e) Infectia cu HPV

1. • Etiologie – virusul papiloma uman (HPV)
   • Factori de risc – parteneri sexuali multipli, activitate sexuala inceputa la varsta tanara, sistem imun slabit, fumat
   • Simptome – in stadiu incipient asimptomatica, ulterior se pot evidentia proeminente tegumentare (condiloame) in aria genitala sau anala. In cazul unei infectii persistente asimptomatice se poate ajunge la dezvoltarea unei displazii sau cancer cervical
   • Dignostic – clinic (se observa condiloamele genitale), testare Babes-Papanicolau si testare HPV
   • Tratamentul condiloamelor genitale – tratament topic cu Podofilox, Imiquimod sau Sinecatechins sau crioterapie/terapie cu laser
   • Tratamentul leziunilor precanceroase (displazie) – biopsie, conizatie sau crioterapie

1. f) Gonoree

1. • Etiologie – Neisseria gonorrhoeae
   • Factori de risc – contact sexual neprotejat (inclusiv oral sau anal), multipli parteneri sexuali, varsta tanara, istoric de boala cu transmitere sexuala, homosexualitatea
   • Simptome
     • La femei – secretie vaginala galben-verzuie, durere la urinare sangerari vaginale intre menstruatii sau dupa contactul sexual, dureri pelviene, simptome anale in caz de expunere la acest nivel (scurgeri, durere sau mancarime) si in caz de sex oral pot aparea dureri la nivel farinigian
     • La barbati – durere la urinare (disurie), secretii uretrale albe sau galben-verzui, inflamatii sau dureri testiculare, simptomatologie anala in caz de expunere la nivelul asta si infectii faringiene in caz de sex oral
   • Dianostic – test de amplificare al acidului nucleic (NAAT) : cel mai sensibil test pentru detectarea acestui patogen din urina sau din secretia vaginala ori uretrala la barbati, analiza microscopica a secretiei uretrale sau cultivarea pe medii de cultura cu antibiograma daca este suspicionata o rezistenta la antibiotice
   • Tratament – este necesara o dubla antibioterapie datorita cresterii numarului de cazuri. Schema de tratament cuprinde ceftriaxona intravenos si azitromicina comprimate orale

1. g) Micoplasma hominis este o bacterie care face parte din flora comesala a aparatului genital ce devine patologica in anumite conditii. Acest agent infectios nu prezinta perete celular, ceea ce ii confera rezistenta la anumite clase de antibiotic.

1. • Manifestari clinice
     • Infectii de tract urinar (cistite, uretrite)
     • Boala inflmatorie pelvina in cazul femeilor
     • Infectii post-chirurgicale
     • Infectii neonatale (pneumonie, meningita sau sepsis)
   • Diagnostic – test PCR, culturi sau serologie
   • Tratament – doxiciclina, azitromicina sau clindamicina

Masuri de preventie generale 

1. a) Mentinerea unei igiene corespunzatoare 

1. • Dusuri regulate
   • Evitarea dusurilor intravaginale
   • Stergerea vulvei din fata in spate
   • In timpul menstruatie schimbati absorbantele/tampoanele in mod regulat pentru a evita iritatiile sau cresterea bacteriilor (sangele este un mediu de cultura prosper pentru dezvoltarea multor agenti patogeni)

1. b) Purtarea de haine corespunzatoare

1. • Alegerea unei lenjerii intime din bumbact
   • Evitati sa purtati pantaloni foarte stramti deoarece mentin umezeala la nivel inghinal 
   • In momentul in care lenjeria se uda (costume de baie ude sau transpiratie) este recomandata schimbarea acestora cu unele uscate

1. c) Mentinerea unui microibiom vaginal sanatos

1. • Consumul de probiotice pentru a incuraja un microbiom sanatos
   • Evitati utilizarea excesiva a antibioticelor in absenta indicatiilor medicale

1. d) Practicarea sexului protejat

1. • Folositi prezervativul pentru a scadea riscul de contactare a unei boli cu transmitere sexuala
   • Limitati cat mai mult numarul partenerilor sexuali

1. e) Evitarea agentilor iritativi

1. • Produsele de igiena intima cu parfum, baile cu spuma si servetelele umede parfumate
   • Folositi detergenti hipoalergenici
   • Evitati lubrifiantii si spermicide cu ingrediente toxice

1. f) Mentinerea unui stil de viata echilibrat si sanatos

1. • Dietele bogate in vitamine (vitamina D si C) 
   • Consumul de apa
   • Mentineti un nivel glicemic optim (in special daca aveti diabet) deoarece zaharul este o sursa de hrana pentru fungi
   • Incercati sa evitati stresul sau sa il balansati deoarece acesta scade sistemul imunitar si creste susceptibilitatea la infectii
2. g) Controale ginecologice si screeninguri periodice

Masuri de preventie specifice

1. a) Preventia vaginozei bacteriene

1. • Evitati dusurile intravaginale ce distrug bacteriile
   • Evitati sapunurile, absorbantele sau servetelele cu parfum
   • Practicati sexul protejat si pe cat posbil cu un numar cat mai mic de parteneri sexuali
   • Folositi lenjerie intima din bumbac si probiotice bogate in lactobacili

1. b) Preventia candidozei vaginale

1. • Evitati consumul excesiv de zaharuri
   • Folositi lenjerie intima comoda care sa nu favorizeze umezeala
   • In caz de necesitate al unui tratament antibiotic, asociati si un tratament cu probiotice
   • Utilizati produse de igiena cu pH

1. c) Preventia bolilor cu transmitere sexuala (chlamidia, gonoree, trichomoniaza sau herpesul genital)

1. • Folositi prezervativ in timpul actului sexual (inclusiv sex oral si sex anal)
   • Mergeti periodic la controale ginecologice si efectuati screeningurile recomandate
   • Nu impartiti jucariile sexuale si sterilizati-le in mod corespunzator inainte de fiecare utilizare
   • Limitati numarul de parteneri sexuali 
   • Asigurati-va ca aveti o comunicare deschisa cu partenerul pentru a sesiza eventualele simptome si a le semnaliza in caz de nevoie

Preventia este cea mai buna metoda de tratament.

Intrebari frecvente

1. a) Daca am o suspiciune de infectie in aria genitala este posibil sa treaca de la sine?

Nu. Orice infectie prezenta in aceasta zona necesita tratament, fie ca discutam de tratament igienico-dietetic fie ca este necesar un tratament tintit catre agentul infectios precum antibiotice, antivirale sau antifungice.

1. b) Daca nu am nici un simptom este necesar tratamentul?

                Da, mai ales daca in urma screeningului s-a identificat vreun agent patologic. Dupa cum s-a            mai mentionat pe parcursul acestui articol, multe infectii pot fi asimptomatice in stadii              incipiente sau chiar pe tot parcusul evolutiei bolii.

1. c) Daca nu am boala dar partenerul o are e nevoie de tratament si pentru mine?

De cele mai multe ori daca in urma consultului nu se identifica vreun agent infectios  tratamentul nu este necesar. In schimb se recomanda evitarea contactului neprotejat cu          partenerul pana la confirmarea vindecarii acestuia.

1. d) Daca am avut o boala cu transmitere sexuala se poate sa ma mai infectez inca o data?

 Da. Exista recidive in fiecare patologie mentionata anterior. De asemenea reinfectia se poate  sa fie mai severa pe un fond de imunitate scazuta sau  sechele ramase de la boala anterioara.

Cele mai frecvente cauze de recidiva sunt: un tratament inadecvat de la bun inceput si      continuarea sexului neprotejat crescand expunerea la noi infectii sau chiar la aceleasi infectii.

Află mai multe despre pachetele medicale oferite de Clinica Eminescu 100.

Bibliografie 

1 – Sinex, J. A. (2020). Human Anatomy & Physiology (11th ed.). Pearson

2 – Smith, J. A., & Jones, M. R. (2021). Pelvic Inflammatory Disease: Diagnosis, Treatment, and Prevention. Journal of Women’s Health, 30(4), 315-323.

3 – Baker, S. (Ed.) (2020). Clinical Cases in Infectious Diseases: With a Focus on Women’s Health. Springer.

4 – Ledger, W. J., & Witkin, S. S. (2016). Vulvovaginal Infections (2nd ed.). CRC Press