Ce este Electromiografia – EMG?

Ce este electromiografia ?

Electromiografia (EMG) este o procedura de diagnostic care masoara activitatea electrica a muschilor. Acesta implica plasarea unor electrozi pe piele sau in muschi pentru a inregistra semnalele electrice generate de muschi in timpul contractiei. EMG este folosita pentru a evalua functionarea muschilor si a nervilor care controleaza musculatura din regiunea analizata, ajutand la identificarea unor afectiuni precum neuropatii, miopatii sau tulburari neuromusculare. De asemenea, poate ajuta la diagnosticarea unor afectiuni precum scleroza laterala amiotrofica (SLA), neuropatia periferica, sindromul de tunel carpian si altele.

Cine face EMG?

Electromiografia este realizata de catre medicul specialist sau primar neurolog, care detine competenta in realizarea si interpretarea rezultatelor EMG.

Cand este indicata o electromiografie ?

Electromiografia (EMG) este indicata in mai multe situatii, in special atunci cand se suspecteaza afectiuni ale nervilor sau muschilor. Iata cateva dintre cele mai comune indicatii pentru efectuarea unei EMG:

1. Diagnosticarea afectiunilor neuromusculare: EMG poate ajuta la identificarea unor afectiuni care afecteaza nervii sau muschii, precum:

• Neuropatii periferice (de exemplu, neuropatia diabetica)
• Sindromul de tunel carpian
• Miastenia gravis
• Distrofii musculare
• Polineuropatii

1. Evaluarea durerii musculare, slabitii musculare sau amorteala: Cand pacientul prezinta dureri musculare inexplicabile, slabiciune musculara sau amorteala, EMG poate ajuta la identificarea cauzelor.
2. Detectarea leziunilor nervoase: In cazurile de leziuni sau traumatisme ale nervilor (de exemplu, hernia de disc, leziuni ale nervilor periferici), EMG poate evalua gradul de afectare.
3. Investigarea afectiunilor coloanei vertebrale: In cazul in care se suspecteaza ca afectiunile coloanei vertebrale (cum ar fi hernia de disc sau stenoza spinala) cauzeaza probleme musculare sau neurologice, EMG poate ajuta la diagnostic.
4. Monitorizarea progresului in tratament: In anumite cazuri, EMG poate fi utilizata pentru a monitoriza eficienta tratamentului in afectiuni neuromusculare, in special in cadrul unui plan de reabilitare.
5. Evaluarea disfunctiilor nervoase: Cand se suspecteaza afectiuni ale nervilor cranieni, EMG poate fi utilizata pentru evaluarea disfuncției acestora.

Cum se poate pregati un pacient pentru a efectua o electromiografie ?

Pregatirea pentru o electromiografie (EMG) nu implica masuri complicate, dar este important ca pacientul sa urmeze cateva recomandari pentru a asigura un rezultat corect si precis al testului.

1. Evita utilizarea de creme sau lotiuni pe piele: Inainte de efectuarea EMG, pacientul nu trebuie sa aplice creme, uleiuri sau alte produse cosmetice pe pielea zonelor care vor fi examinate, deoarece acestea pot interfera cu electrozii si pot afecta calitatea semnalului.
2. Informații despre medicamentele folosite: Pacientul trebuie sa informeze medicul despre orice medicament pe care il ia, in special despre medicamentele care afecteaza sistemul nervos sau muschii (de exemplu, relaxante musculare, medicamente pentru durere, sau medicamente pentru afectiuni neurologice). Anumite medicamente pot influenta rezultatele testului si este posibil ca medicul sa recomande ajustarea temporara a acestora.
3. Rasucirea sau evitarea anumitor dispozitive electrice: Pacientii care poarta dispozitive electrice implantate (cum ar fi un stimulator cardiac) trebuie sa informeze medicul, deoarece EMG poate interfera cu acestea.
4. Hainele: Este recomandat ca pacientii sa poarte haine confortabile si usor de dat jos, deoarece va fi necesar ca zonele care vor fi examinate (de obicei brate, picioare sau spate) sa fie expuse.
5. Mancatul inainte de test: De obicei, nu exista restrictii legate de alimentatie inainte de test, dar este bine ca pacientul sa nu fie prea plin sau prea flamand in momentul efectuarii testului.
6. Relaxarea muschilor: In timpul EMG, pacientul va fi rugat sa-si relaxeze muschii in momentul in care se efectueaza masurarea activitatii electrice ale acestora. De asemenea, este important ca pacientul sa se simta cat mai relaxat posibil pentru a facilita masurarea corecta a activitatii electrice.
7. Informarea despre procedura: Este important ca pacientul sa cunoasca ce va urma. Medicul va explica procesul si ii va spune ce sa astepte in timpul testului, inclusiv orice posibile disconforturi minore (de exemplu, senzatia de „lovituri” sau „intepaturi” in timpul testului).

Cum poate fi descrisa in linii mari  procedura EMG ?

Pregatirea pacientului: Inainte de efectuarea testului, pacientul este asezat intr-o pozitie confortabila si va fi rugat sa poarte haine care permit accesul usor la zonele ce vor fi examinate (de obicei bratele, picioarele sau spatele). Specialistul va curata pielea pacientului pentru a asigura o buna aderenta a electrozilor.

Aplicarea electrozilor: In timpul EMG, se folosesc doua tipuri de electrozi:

• Electrozi de suprafata (electrozi de banda sau discuri) sunt plasati pe piele pentru a masura activitatea electrica generata de muschi.
• Electrozi cu ac sunt introdusi direct in muschi. Acestia sunt folositi pentru a inregistra semnalele electrice din tesutul muscular propriu-zis. Acest proces poate provoca un mic disconfort, similar cu o intepare.

Masurarea activitatii electrice: Specialistul va solicita pacientului sa efectueze anumite miscari (de exemplu, contractii ale muschilor sau miscari ale membrelor) pentru a stimula activitatea electrica a muschilor. Pe masura ce pacientul realizeaza aceste miscari, electrozii vor inregistra semnalele electrice generate de muschi si le vor transmite catre un aparat care va le va converti in grafice vizibile pe un ecran.

Interpretarea semnalelor: Specialistul analizeaza semnalele inregistrate pentru a evalua activitatea electrica musculara. Semnalele pot fi normale sau pot indica anomalii, cum ar fi leziuni ale nervilor sau muschilor, cum ar fi in cazurile de neuropatie, miopatii sau alte afectiuni neurologice.

Durata si incheierea testului: Testul EMG dureaza, de obicei, intre 30 si 60 de minute, in functie de complexitatea evaluarii. La final, pacientul poate avea senzatii de disconfort, cum ar fi o usoara durere locala acolo unde au fost plasati electrozii cu ac, dar aceste simptome dispar de obicei rapid.

Sfaturi pentru recuperare in urma unui EMG

Recuperarea dupa o procedura de electromiografie (EMG) este de obicei rapida si usoara, insa poate varia in functie de fiecare pacient si de durata sau complexitatea testului.

• In urma procedurii, pacientii pot simti o usoara durere sau sensibilitate la locul unde au fost introdusi electrozii cu ac, dar aceasta disconfort va disparea, de obicei, in cateva ore. De asemenea, unii pacienti pot avea o senzatie de furnicaturi sau de durere usoara in muschi pentru o scurta perioada de timp.
• Majoritatea pacientilor pot reveni imediat la activitatile lor zilnice dupa EMG, fara restrictii majore. Este recomandat sa evitati activitatile fizice intense, in special cele care implica efort asupra muschilor examinați, pentru cateva ore dupa test.
• Daca procedura a implicat utilizarea electrozilor cu ac, este posibil sa fie nevoie sa aplicati o compresa rece sau o crema antiinflamatoare locala pentru a reduce inflamatia si disconfortul. Consultati medicul daca apar semne de infectie, cum ar fi roseata sau umflaturi la locul inserarii electrozilor.
• In functie de rezultatele EMG, medicul va stabili planul de tratament adecvat. Daca se observa semne de afectiuni musculare sau nervoase, se pot recomanda terapii suplimentare, cum ar fi fizioterapie sau alte evaluari suplimentare.
• Daca aveti orice fel de nelamuriri legate de simptomele resimtite dupa EMG sau daca durerea sau disconfortul persista mai mult de 24-48 de ore, este indicat sa va contactati medicul pentru a discuta despre evolutia situatiei.

In general, recuperarea dupa EMG este rapida si majoritatea pacientilor pot reveni la rutina lor zilnica fara mari dificultati. Este important sa urmati recomandarile medicului si sa respectati orice instructiuni suplimentare date in urma procedurii.

Diagnosticul neuropatiilor prin EMG

1. Identificarea tipului de neuropatie

EMG poate ajuta la diferentierea dintre neuropatiile motorii si cele senzitive. Neuropatiile motorii afecteaza nervii care controleaza miscarile musculare, in timp ce neuropatiile senzitive afecteaza nervii care sunt responsabili pentru senzatii (de exemplu, durere, temperatura). Prin analiza activitatii electrice a muschilor si a nervilor, EMG poate indica daca exista o afectare motorie sau senzoriala.

2. Detectarea gradului de afectare a nervilor

EMG poate masura activitatea electrica a muschilor si poate detecta semnele de deteriorare a nervilor, cum ar fi:

• Neuropatie demielinizanta: Acesta este un tip de neuropatie in care teaca de mielina, care protejeaza fibrele nervoase, este deteriorata. EMG poate evidentia o viteza scazuta de transmitere a impulsurilor electrice prin nervi.
• Neuropatie axonala: In cazul in care axonul nervos este deteriorat, EMG poate arata scaderea amplitudinii semnalelor electrice transmise prin nerv.

3. Evaluarea functionala a nervilor periferici

EMG poate ajuta la evaluarea functiei nervilor periferici prin analiza semnalelor electrice transmise de acestia.

• Neuropatia diabetica: Deteriorarea nervilor periferici cauzata de diabet poate fi detectata prin EMG, care poate arata o scadere a vitezei de conducere a impulsurilor electrice.
• Sindromul de tunel carpian: Aceasta afectiune, in care nervul median este comprimat la nivelul incheieturii mainii, poate fi identificata cu ajutorul EMG, care va arata semne de disfunctie a nervului median.
• Radiculopatia: Daca o radacina nervoasa de la nivelul coloanei vertebrale este afectata, EMG poate identifica semnele unei afectiuni nervoase care sunt cauzate de comprimatia acesteia.

4. Diagnosticarea neuropatiilor inflamatorii si autoimune

• Neuropatia inflamatorie demielinizanta cronica (CIDP): EMG poate arata semne de demielinizare si afectare a nervilor la nivelul fibrelor motorii si senzitive.
• Sindromul Guillain-Barré: Aceasta boala autoimuna, in care sistemul imunitar ataca nervii periferici, poate fi diagnosticata prin EMG, care va arata semne de scadere a vitezei de conducere a impulsurilor nervoase.

5. Monitorizarea evolutiei neuropatiei

EMG este de asemenea util pentru monitorizarea evolutiei unei neuropatii deja diagnosticate, ajutand medicii sa aprecieze progresul bolii si eficienta tratamentului. Prin compararea rezultatelor EMG de la diferite momente ale tratamentului, se poate evalua daca functia nervoasa s-a imbunatatit sau daca afectiunea a progresat.

6. Testarea nervilor specifici pentru a identifica sursa problemei

EMG poate fi utilizata pentru a testa anumite grupuri de nervi, cum ar fi nervul sciatic, ulnar sau median, pentru a evalua daca acestea sunt afectate si pentru a localiza precis sursa problemei. In acest fel, se poate determina daca neuropatia este cauzata de o problema la nivelul nervilor periferici sau de o afectiune la nivelul radacinilor nervoase sau al coloanei vertebrale.

7. Evaluarea impactului altor conditii medicale

EMG poate fi utilizata pentru a evalua impactul altor afectiuni medicale asupra nervilor periferici, cum ar fi:

• Alcoolismul: Consumul excesiv de alcool poate duce la neuropatie periferica, iar EMG poate ajuta la diagnosticarea si monitorizarea acestei afectiuni.
• Deficitele nutritionale: Deficientele de vitamine, in special vitamina B12, pot cauza neuropatie, iar EMG poate arata semnele acestei afectiuni.

Contraindicatii pentru EMG

1. Pace-maker sau defibrilator cardiac  → Persoanele care au un stimulator cardiac (pace-maker) sau un defibrilator implantabil nu ar trebui sa efectueze EMG, deoarece curentul electric utilizat in aceasta procedura poate interfera cu functionarea acestora, ducand la disfunctie cardiaca.

2. Infectii locale sau inflamatii  →  Daca zona in care urmeaza sa se efectueze EMG este afectata de o infectie sau inflamatie acuta (de exemplu, un abces sau o iritatie severa a pielii), procedura nu este recomandata. Aceasta ar putea agrava starea locala si ar putea duce la raspandirea infectiei.

3. Leziuni severe ale pielii → In cazul in care pacientul are leziuni severe ale pielii, cum ar fi arsuri sau rani deschise in zona unde sunt plasate electrozii, EMG nu ar trebui sa fie efectuat. In astfel de situatii, contactul cu pielea ar putea cauza disconfort suplimentar sau infectii.

4. Tulburari de coagulare →  Pacientii cu tulburari de coagulare a sangelui (cum ar fi hemofilie sau alte afectiuni care interfereaza cu procesul de coagulare) trebuie sa fie evaluati cu atentie inainte de a efectua EMG. Desi riscurile sunt minime, acesti pacienti pot avea o tendinta crescuta la hemoragii, iar procesul de insertie a acului pentru masurarea activitatii electrice poate duce la sangerari.

5. Sarcina → De obicei, EMG nu este recomandat in timpul sarcinii, in special in primele luni. Desi riscurile sunt considerate scazute, este recomandat ca procedura sa fie evitata in aceasta perioada, decat daca este absolut necesar si este aprobat de un medic specialist.

6. Pacienti cu alergii la materialele utilizate → Unii pacienti pot prezenta alergii la materialele folosite in timpul procedurii, cum ar fi gelurile sau electrozii. In astfel de cazuri, este important ca medicul sa fie informat in prealabil pentru a gasi alternative adecvate.

7. Pacienti cu boli musculare grave → In anumite cazuri de boli musculare severe (cum ar fi distrofia musculara avansata), EMG poate sa nu fie recomandata, deoarece ar putea duce la disconfort semnificativ sau la agravarea starii muschilor deja afectati. Aceste afectiuni ar trebui sa fie discutate cu medicul inainte de a lua decizia de a efectua un EMG.

8. Pacienti cu tulburari psihologice → In anumite cazuri, pacientii care sufera de tulburari psihologice sau care au dificultati de cooperare in timpul procedurii (de exemplu, pacienti cu anxietate severa) pot intampina dificultati in timpul EMG. In aceste cazuri, medicul poate lua in considerare alternative de diagnostic.

Concluzii:

In concluzie, electromiografia este o tehnica esentiala in diagnosticarea neuropatiilor, fiind capabila sa ofere informatii detaliate despre afectiunile nervoase. Prin analiza activitatii electrice a muschilor si nervilor, EMG ajuta medicii sa identifice si sa monitorizeze diferite tipuri de neuropatii, contribuind astfel la stabilirea unui diagnostic corect si la implementarea unui plan de tratament adecvat.

Bibliografie:

1. Padua, L., & Rizzuto, N. (2009). Electromyography in Neurological Diagnosis: Applications and Methodology. Springer Science & Business Media.
2. Preston, D. C., & Shapiro, B. E. (2013). Electromyography and Neuromuscular Disorders: Clinical-Electrophysiologic Correlations (3rd ed.). Elsevier.
3. Krause, M., & Henningsen, P. (2011). Clinical Electromyography: Nerve Conduction Studies. Elsevier