Cuprins articol
Disfuncția erectilă este o patologie descrisă în cărțile de specialitate în special la bărbații cu vârste peste 40 ani, însă studiile medicale recente arată faptul că această disfuncție sexuală este din ce în ce mai frecventă la adulții cu vârsta sub 40 ani. Mai mult decât atât, datele medicale arată faptul că, în decursul vieții, 1 din 3 bărbați trecuți de 40 ani suferă de această afecțiune, iar în rândul adulților cu vârsta mai mică de 40 ani, 1 din 10 va dezvolta disfuncție erectilă.
Pe parcursul vieții, fiecare bărbat poate întâmpina probleme de natură sexuală, cunoscute în termeni medicali sub denumirea de ”tulburări de erecție”. Acestea pot apărea datorită unor cauze psihologice, pe fondul surmenajului psihic sau al consumului exagerat de alcool. O tulburare de erecție aparent inofensivă se transformă în disfuncție erectilă atunci când evenimentul se repetă constant, pe o durată de timp mai lungă de 3 luni.
Disfuncția erectilă, cunoscută în termeni populari sub denumirea de ”impotență funcțională” sau ”impotență sexuală” este o problemă care afectează dramatic viața de cuplu deoarece bărbații se confruntă cu stări de anxietate, scăderea stimei de sine, lipsa de încredere în propriul corp, sentimente de rușine sau de vinovăție în momentele în care apare disfuncția erectilă. Ceea ce trebuie să știe orice pacient care se confruntă cu probleme de erecție este faptul că disfuncția erectilă este o problemă medicală care poate avea cauze diverse, iar pentru a o trata este nevoie de o vizită în cabinetul unui medic specializat în aceste afecțiuni.
Această patologie, cândva asociată cu îmbătrânirea, nu mai reprezintă în zilele de azi o problemă de nerezolvat, deoarece, o dată cu avansarea domeniului medical, au fost descoperite foarte multe cauze tratabile care stau la baza disfuncției erectile, și odată cu înlăturarea acestora, impotența la bărbații atât tineri cât și în vârstă, poate fi rezolvată.
Ce este disfuncția erectilă?
Disfuncția erectilă este o problemă medicală caracterizată prin incapacitatea de a obține sau de a menține erecția necesară desfășurării unui act sexual; această problemă care apare în încercarea de a obține erecție poate fi constantă (bărbatul nu mai reușește șă aibe erecție deloc) sau repetată (există situații în care erecția este satisfăcătoare, însă în marea majoritate a dăților, bărbatul se confruntă cu imposibilitatea de obținere a acesteia).
Denumită și impotență la bărbați, această patologie are repercusiuni serioase asupra vieții de cuplu, deoarece lipsa erecției atrage după sine o serie de întrebări atât din partea bărbatului aflat în cauză cât și din partea partenerei implicate în relație. Lipsa erecției este o problemă medicală ce trebuie tratată corespunzător; o dată identificată cauza acestei impotențe, se poate institui un tratament specific iar bărbatul poate reveni la activitatea sexuală anterioară debutului bolii.
Apariția erecției este un mecanism complex, care depinde, pe lângă dorința sexuală, de o serie de factori precum stimulii sexuali, hormonii din organism, emoțiile, sistemul nervos, sistemul muscular, sistemul vascular precum și starea generală de sănătate.
Din punct de vedere anatomic, la nivelul penisului există două structuri denumite corpi cavernoși în interiorul cărora există vase de sânge. Posterior de corpii cavernoși este poziționată uretra care, la rândul ei este înconjurată de țesut erectil, cunoscut în termeni medicali sub denumirea de corp spongios. Acesta conține artere, vase de sânge și nervi, tot complexul având rol de protecție pentru uretră în timpul erecției penisului. În timpul erecției, impulsurile sexuale sunt transmise de la creier la penis, iar acest lucru determină umplerea cu sânge a vaselor din interiorul corpilor cavernoși, ceea ce va determina creșterea presiunii la acel nivel, mărirea penisului și provocarea erecției. Erecția slabă apare în momentul în care acest mecanism este perturbat de diverși factori, la diverse nivele, ceea ce înseamnă că disfuncția erectilă poate avea diverse cauze: endocrinologice, neurologice, vasculare, psihologice, etc.
Care sunt cele mai cunoscute cauze endocrinologice care conduc la această afecțiune?
Endocrinologia este ramura medicală care se ocupă cu studiul sistemului glandular și al hormonilor eliberați de acestea, la nivelul întregului organism. Toate glandele, inclusiv cele sexuale, sunt interconectate între ele prin intermediul mediatorilor chimici și al hormonilor. Perturbarea secreției oricărui hormon din organism poate avea repercursiuni în lanț asupra celorlalte glande și asupra întregului corp.
Una din cele mai des întâlnite cauze de disfuncție erectilă este reprezentată de cauza endocrinologică. Deoarece erecția este un mecanism complex în care hormonii joacă un rol foarte important, orice modificare a nivelului optim de hormoni din organism poate determina disfuncții erectile.
Hiperplazia prostatică benignă
Adenomul de prostată este o formațiune tumorală benignă (nu este de natură canceroasă), care presupune creșterea în volum a prostatei; este o afecțiune frecvent întâlnită la bărbații cu vârsta peste 50 ani. Atât adenomulul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată, cum mai este denumită afecțiunea în termeni medicali, cât și medicamentele administrate pentru tratarea sa, pot fi cauză de disfuncție erectilă.
Legătura directă dintre cele două afecțiuni s-a demonstrat de curând, prin evidențierea unei hiperreactivități a sistemului nervos simpatic care determină stimularea musculaturii netede atât de la nivelul prostatei cât și de la nivelul penisului; o dată cu contracția musculaturii, se produce obstrucționarea vaselor de sânge, ceea ce înseamnă că sângele nu mai pătrunde în penis; pentru o erecție susținută era necesar ca vasele de la nivelul corpilor cavernoși să se umple cu sânge, ceea ce determină creșterea presiunii și implicit apariția erecției.
Modalitatea indirectă prin care adenomul de prostată poate fi considerat cauză de impotență se datorează medicamentelor utilizate pentru tratarea hipertrofiei benigne de prostată, care influențează viața sexuală; de exemplu, medicamentele alfa-blocante sau inhibitorii enzimatici 5-alfa reductază, pot determina disfuncție sexuală.
Afecțiuni ale glandei hipofize
O altă cauză a impotenței la bărbați poate fi determinată de problemele care apar la nivelul glandei hipofize. Această glandă, cunoscută în termeni medicali sub denumirea de glandă pituitară, este considerată ”glanda mamă” deoarece aceasta eliberează hormoni care controlează și reglează funcția celorlalte glande din organism. Acești hormoni sunt denumiți hormoni tropi, deoarece sub acțiunea lor se află secreția și eliberarea hormonală a celorlalte glande din organism.
Lobul anterior al hipofizei secretă o serie de hormoni printre care hormonul foliculostimulant (FSH) care reglează secreția ovarelor și a testiculelor; de asemenea eliberează THS-ul (tireotropina) care reglează secreția hormonală tiroidiană. Orice perturbare a funcției hipofizare are repercursiuni severe asupra întregului organism, deoarece o serie de glande și hormoni depind de funcționarea optimă a hipofizei.
Una dintre cele mai frecvente patologii apărute la nivelul glandei pituitare este reprezentată de adenomul hipofizar; acesta este o formațiune tumorală de dimensiuni variabile, cu caracter benign, care poate avea secreție hormonală sau nu.
Dintre adenoamele hipofizare care secretă hormoni, repercusiuni asupra erecției au adenomul secretant de prolactină, care poate determina disfuncție erectilă și adenomul secretant de gonadotropine (FSH și LH) care poate determina impotență la bărbați.
La polul opus se află adenoamele hipofizare care nu secretă niciun fel de hormoni, dar care determină insuficiență hipofizară deoarece țesutul tumoral exercită un efect de masă asupra țesutului sănătos și îi influențează funcția. În această situație va exista un deficit de hormoni eliberați la nivel hipofizar, ceea ce va avea repercursiuni asupra secreției celorlalți hormoni din organism; în ceea ce privește partea sexuală, adenomul hipofizar nesecretant poate fi cauză de disfuncție sexuală la bărbați.
Afecțiuni ale gonadelor
Gonadele sau organele sexuale masculine sunt cele care secretă la nivelul organismului testosteron; testosteronul este un hormon care are o funcție foarte importantă atât la pubertate, când acesta determină apariția caracterelor sexuale secundare, cât și în viața adultă, când intervine în mecanismul de erecție.
Dacă testiculele, din diverse cauze, nu mai produc cantitatea optimă de testosteron, se instalează afecțiunea medicală care poartă denumirea de hipogonadism masculin; aceasta se caracterizează printr-o funcție inadecvată a testiculelor și implicit o producție insuficientă de testosteron. Scăderea cantității de testosteron din organismul bărbaților determină o serie de probleme precum disfuncție erectilă, infertilitate, scăderea densității părului de pe corp și față, apariția ginecomastiei, scăderea densității minerale osoase.
Hipogonadismul poate fi de două feluri: primar (se datorează unei probleme localizate la nivelul testiculului) și secundar (scăderea funcției testiculare se datorează unei probleme existente la nivelul creierului, în hipotalamus sau glanda hipofiză, regiuni responsabile cu transmiterea semnalelor către testicul pentru a produce testosteron).
Cauze de hipogonadism primar:
- Testiculele nu au coborât în scrot;
- Inflamația testiculară produsă de virusul urlian;
- Hemocromatoza: boala se caracterizează printr-o cantitate crescută de fier în sânge, care se poate depozita la nivelul diferitelor structuri din corp;
- Traumatisme testiculare prin lovituri sau accidente, pot determina hipogonadism primar;
- Chimioterapia sau radioterapia;
- Sindromul Klinefelter.
Cauze de hipogonadism secundar:
- Probleme ale glandei hipofize care interferă cu secreția normală a hormonilor tropi hipofizari care ar trebui să stimuleze secreția optimă de testosteron la nivelul testiculelor;
- Sindromul Kallmann: se caracterizează printr-o dezvoltare deficitară a hipotalamusului;
- Boli inflamatorii care presupun implicarea hipotalamusului sau a hipofizei;
- Infecția cu virusul HIV;
- Consumul de medicamente opioide sau produși hormonali;
- Obezitatea se poate asocia cu scăderea cantității de testosteron.
Afecțiuni ale glandei tiroide
Glanda tiroidă secretă la nivelul organismului hormoni tiroidieni (T3- triiodotironina și T4- tiroxina), aceasta aflându-se la rândul său sub influența glandei hipofize, prin intermediul TSH-ului. Afecțiunile de la nivelul glandei tiroide (atât secreția exagerată de hormoni cât și deficitul hormonal) determină scăderea cantității de hormoni sexuali produși deoarece, între hormonii eliberați de tiroidă și cei sexuali, există o interconectare prin intermediul axei dintre hipotalamus-hipofiză-suprarenală, iar secreția unei categorii de hormoni influențează, ca într-un joc de domino, secreția celorlalți hormoni; așadar o tiroidă a cărei secreție de hormoni tiroidieni este scăzută, va determina la rândul său scăderea hormonilor sexuali, necesari în inițierea și menținerea erecției.
Scăderea secreției de hormoni tiroidieni este cunoscută, în termeni medicali, sub denumirea de hipotiroidism, în timp ce creșterea cantității de hormoni tiroidieni este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de hipertiroidism; studiile de specialitate arată că:
– 65% din bărbații cu deficit de hormoni tiroidieni prezintă disfuncție erectilă; acest lucru se produce deoarece hormonii tiroidieni stimulează la rândul lor producția de hormoni sexuali, de testosteron; dacă cantitatea de hormoni tiroidieni este scăzută, stimulul pentru producția testosteronului va fi redus, iar cantitatea de testosteron eliberată va fi mai mică, astfel libidoul va scădea și va apărea erecția slabă sau impotența;
– 15% din bărbații cu exces de hormoni tiroidieni au prezentat disfuncție erectilă;
– în total, 80% din bărbații cu afecțiuni tiroidiene au prezentat disfuncție erectilă.
Având în vedere impactul alarmant al afecțiunilor tiroidiene asupra funcției erectile, pentru orice caz de impotență apărut la un bărbat de vârstă tânără, sub 40 de ani, trebuie luată în discuție ipoteza deficitului de hormoni tiroidieni; disfuncția erectilă cauzată de boli ale tiroidei este reversibilă o dată cu normalizarea funcției tiroidiene.
Simptome ale disfuncției erectile
Impotența la bărbații tineri cât și la bărbații trecuți de 40 ani, prezintă următoarele simptome:
- incapacitatea de a obține o erecție (în ciuda aplicării tuturor stimulilor sexuali- act sexual sau masturbare);
- se produce un început de erecție, însă aceasta este slabă și actul sexual nu se poate realiza;
- incapacitatea de a păstra erecția pe toată perioada actului sexual;
- scăderea dorinței sexuale;
- diminuarea libidoului;
- anxietate, stări de neputință, vinovăție.
Dacă vă confruntați cu una dintre aceste probleme, de o perioadă lungă de timp (minim 3 luni), este cazul să vă adresați unui medic specialist, deoarece disfuncția erectilă poate fi tratată cu ajutorul medicului. Cele mai frecvente cauze care determină această afecțiune sunt de natură endocrinologică, ceea ce înseamnă că un consult endocrinologic, într-un astfel de caz, este primordial.
Diagnosticul impotenței la bărbați pe fond endocrin
Marea majoritate a pacienților se întreabă ”Ce medic tratează impotența” sau ”Cum se poate diagnostica disfuncția erectilă„.Răspunsul este simplu. Diagnosticul impotenței erectile se stabilește în cabinetul medicului endocrinolog, medicului urolog sau medicului de medicină internă. Având în vedere faptul că un număr foarte mare de cazuri de impotență se datorează unei disfuncții endocrinologice, medicul endocrinolog poate diagnostica această patologie după parcurgerea unor pași simpli și preciși care au ca scop orientarea clinicianului și ajutarea acestuia în obținerea unor răspunsuri cât mai rapide și cât mai precise.
Examinarea fizică
Pentru a stabili diagnosticul de disfuncție erectilă este foarte importantă examinarea fizică a pacientului; se va realiza o examinare fizică generală, care să includă toate sistemele și organele, și se va insista pe examinarea fizică a organelor genitale- penis și testicule; de asemenea, se poate realiza un tușeu rectal pentru a explora prostata.
Anamneza disfunției erectile
Anamneza este o etapă foarte importantă în diagnosticarea oricărei afecțiuni, nu doar a disfuncției erectile. Cuprinde o serie de întrebări adresate de către medic, pacientului, cu scopul de a obține cât mai multe informații cu privire la debutul bolii, modalitatea de debut, simptomele asociate, condițiile de viață și de muncă ale pacientului, antecedentele heredo-colaterale, antecedentele personale patologice, aspecte legate de calitatea vieții, expunerea la noxe profesionale, existența alergiilor alimentare sau medicamentoase, etc.
Cu cât anamneza este mai amănunțită, cu atât riscul de a trece pe lângă informații esențiale este mai mic, iar șansele de a stabili un diagnostic de certitudine, cât mai rapid, sunt mai mari.
Analize
Pentru a susține diagnosticul de disfuncție erectilă se pot efectua analize de sânge pentru a completa tabloul clinic; analizele pentru impotență includ probe uzuale precum hemograma, profil de coagulare, probe hepatice, probe renale, profil lipidic, ionogramă, sumar de urină, alături de determinarea nivelului de testosteron din sânge. Această listă de analize este orientativă deoarece medicul curant va fi cel care va stabili cu exactitate ce analize trebuie să efectueze fiecare pacient, în funcție de particularitățile fiecărui bolnav în parte.
Imagistica disfuncției erectile
În ceea ce privește explorarea imagistică a disfuncției erectile, se poate realiza o ecografie Doppler care are capacitatea de a evidenția fluxul de sânge de la nivelul penisului; de asemenea se pot efectua investigații precum arteriografia, computer tomografia sau rezonanța magnetică nucleară; acestea din urmă sunt investigații care se efectuează mai frecvent în cazuri de cancere sau de traumatisme.
Cum putem preveni apariția disfuncției erectile pe fond endocrinologic?
Disfuncția erectilă de cauză endocrinologică poate fi prevenită prin control periodic al sistemului endocrin; acest lucru se realizează prin consultații anuale în cabinetele medicilor endocrinologi. De ce este foarte important să ținem sub control funcțiile glandelor din organism? Deoarece secreția acestora influențează întreg corpul ca un cerc vicios, iar dacă o glandă iese din funcțiune, întreg organismul are de suferit.
Consultatie la medicul endocrinolog
Sistemul endocrin îndeplinește un rol foarte important la nivelul organismului, fiind responsabil cu buna funcționare a sa; acesta este format dintr-o rețea de organe și glande care au ca rol producerea, depozitarea și eliberarea ulterioară a unor substanțe chimice, denumite hormoni, cu rol de menținere și control al funcțiilor vitale are corpului, printre care și reproducerea.
Este foarte important ca fiecare persoană să efectueze un consult endocrinologic de specialitate, pe parcursul căruia medicul endocrinolog va putea obține informații utile în vederea stabilirii din timp a unor afecțiuni endocrinologice și instituirea unui tratament oportun; de asemenea, prin dozarea anuală a celor mai importanți hormoni din organism, ne putem asigura de o funcționare optimă a glandelor din corp și implicit a întregului sistem de organe.
Clinica Mihai Eminescu 100 se mândrește să îi aibă alături pe unii dintre cei mai pricepuți, devotați și implicați medici endocrinologi din țară, care tratează fiecare pacient cu răbdare și empatie, iar la finalul consultului endocrinologic, pacientul poate merge acasă cu un diagnostic stabilit și un tratament instituit corect. Pentru un consult endocrinologic complet, programeaza-te la clinica Eminescu 100!.
Controlul periodic
Este important ca fiecare pacient să efectueze controale repetate endocrinologice, cel puțin o data pe an, deoarece secreția hormonală de la nivelul organismului este un proces dinamic și se poate modifica într-o perioadă relativ scurtă de timp. Din acest motiv, orice investigație aflată în limite normale într-un anumit moment, trebuie repetată la un anumit interval de timp. De obicei, frecvența controalelor endocrinologice se stabilește de comun acord cu medicul curant, în funcție de fiecare pacient în parte.
Pentru pacienții cu disfuncții erectile de cauză endocrinologică, vizitele în cabinetul medicului endocrinolog vor fi mult mai dese, deoarece, în astfel de cazuri, este nevoie de o monitorizare atentă atât a tratamentului cât și a evoluției afecțiunii.
Metode de tratament ale disfunctiei erectile
În zilele prezente, medicina a evoluat foarte mult, astfel încât tratamentul disfuncției erectile cuprinde o paletă largă de opțiuni terapeutice. Tratamentul impotenței se stabilește în funcție de cauzele care au dus la apariția lipsei erecției; în ceea ce privește cazurile de impotență cauzată de disfuncții endocrinologice, o dată cu rezolvarea problemei glandulare și cu atingerea unei secreții normale a glandei afectate, s-a observat o îmbunătățire considerabilă a erecției.
Tratament medicamentos
Cea mai utilizată clasă de medicamente pentru disfuncția erectilă sunt inhibitorii de 5-fosfodiesterază; aceste medicamente determină relaxarea musculaturii penisului și creșterea presiunii sângelui, ceea ce susține erecția; se administrează cu minim o oră înainte de actul sexual și nu amplifică excitația. Pot determina reacții adverse relative ușoare, de tipul durerilor de cap, tulburărilor de vedere sau amețelilor.
Tratament de substituție cu testosteron
Un alt tratament utilizat pentru erecție este reprezentat de terapia cu testosteron. Pentru cazurile în care disfuncția erectilă se datorează unui nivel insuficient de testosteron în organism, se administrează substituția hormonului pentru a diminua/ rezolva problema disfuncției erectile.
Terapii intracavernoase și intrauretrale
Constau în administrarea unui medicament denumit Alprostadil , în două moduri: supozitoare ureterale (se obține o erecție cu o durată de aproximativ o oră, într-un interval de timp de cca 10 minute) sau sub formă de injecții peniene, în partea laterală a penisului (durata unei erecții obținute în acest mod este de cca 20-30 minute).
Alte terapii: se pot utiliza în situația în care celelalte opțiuni terapeutice au eșuat
– dispozitivul cu vid
– diferite tipuri de implanturi: penian, semirigid, gonflabil.
Concluzii
Disfuncțiile erectile reprezintă o adevărată problemă pentru pacienți, cu multiple implicații atât sociale cât și psihologice. Un număr foarte mare de cazuri de disfuncție erectilă se datorează unor probleme de natură endocrinologică, deoarece sistemul reproducător masculin se află în strânsă legătură cu restul glandelor din organism, astfel încât orice perturbare a funcțiilor diverselor glande precum glanda hipofiză sau glanda tiroidă, pot avea repercusiuni serioase asupra testiculelor și implicit pot cauza disfuncție erectilă.
Ținând cont de aceste aspecte, este foarte important ca pacienții să efectueze controale regulate în cabinetele medicilor endocrinologi pentru a putea diagnostica timpuriu și trata eficient orice afecțiune endocrinologică care ar putea determina, în timp, disfuncție erectilă.
Dacă vă întrebați în ce clinici medicale puteți trata disfuncția erectilă, răspunsul este unul foarte simplu: Clinia Mihai Eminescu 100, împreună cu întreg personalul medical de elită vă stă la dispoziție în orice moment, fiind pregătiți în orice clipă să acorde ajutorul medical de care aveți nevoie.