In cazul copiilor mari si adolescentilor, examinarea neurologica consta in evaluarea:

• statusului mental:se refera la nivelul de alerta si modul in care pacientul interactioneaza cu mediul inconjurator, cu parintii, daca inteleg cerintele formulate de medic.
• motricitatii si echilibrului: copilul va fi rugat sa mearga, sa topaie, sa mearga pe varfuri si pe calcaie, sa stranga mainile medicului, sa isi mentina echilibrul cu ochii inchisi, sa scrie, sa isi atinga nascul cu varfului degetului etc.
• sensibilitatii: va fi testata capacitatea copilului de a identifica diverse senzatii (cald/rece, ascutit/bont) prin atingerea pielii.
• nervilor cranieni: exista 12 perechi de nervi cranieni (olfactiv, optic, oculomotor comun, trohlear, trigemen, abducens, facial, vestibulo-cohlear, glosofaringian, vag, accesor si hipoglos) a caror functie va fi examinara individual prin tehnici specifice.
• reflexelor: se testeaza prin lovirea usoara cu ciocanelul de reflexe a unor anumite zone de la nivelul mainilor si picioarelor.
• psihicului copilului: se obtine in urma interviului.

Se face si un examen clinic general pentru a observa existenta sau nu a particularitatilor constitutionale, a suflurilor (cardiace, craniene, carotidiene), evaluarea parametrilor cresterii si a functiilor bazale (tensiune arteriala, puls, frecventa respiratorie, temperatura).

In cazul sugarilor si copiilor mici, se urmaresc aceleasi scopuri, insa examinarea este mai putin rigida, este ca o joaca, fara graba, apropiindu-ne lent,treptat de copil, lasandu-i timp pentru a se adapta la situatie. Elementele mai putin placute ale examinarii, precum evaluarea reflexelor si masurarea perimetrului cranian, vor fi lasate pentru sfarsit. 

Sunt evaluare toate domeniile dezvoltarii (motricitatea generala, motricitatea fina, abilitatile cognitive si comunicarea, abilitatile sociale, emotionale si comportamentul) printr-o secventa de manevre, in diferite pozitii (pe spate, pe burta, suspendat ventral si vertical, tractiunea din pozitia pe spate in sezut). La sugari sunt testate cu blandete si unele dintre reflexele arhaice ( reflexul Moro, reflexul de apucare palmara si plantara, reflexul tonic asimetric al cefei).

In urma acestei etape, in cazul in care exista o anomalie neurologica, medicul va putea stabili un diagnostic neurologic clinic, topografic si va avea o suspiciune etiologica.

Printre investigatiile necesare se pot numara: analize de sange/urina, teste neurofiziologice (electroencefalograma, electromiografie ), consulturi interdisciplinare, teste genetice, imagistica cerebrala (ecografie transfontanelara, CT, IRM, PET/CT), biopsie musculara etc.