
Audiograma tonala liminara este un test audiologic care evalueaza capacitatea unei persoane de a auzi diverse frecvente sonore. Acesta masoara cel mai slab ton pe care o persoana il poate auzi la diferite intensitati de volum, de la grave la acute.
Audiograma sau audiometrie? Care este diferenta dintre acesti termeni? Raspunsul este unul foarte simplu! Audiograma reprezinta interpretarea grafica a testului de audiometrie tonala.
Intensitatea (masurata in decibeli) si frecventa (masurata in hertzi) inregistrate in urma testului de audiometrie vor fi interpretate prin realizarea unei audiograme. Aceasta reprezinta un grafic in care se observa prezenta a doua axe perpendiculare una pe cealalta.
Axa orizontala, cunoscuta si sub numele de abscisa sau axa 0X, cuantifica tonalitatea (frecventa) sunetului perceput de pacient. Aceasta se masoara in hertzi si prezinta valori crescatoare de la stanga la dreapta.
Axa verticala, cunoscuta si sub numele de ordonata sau axa 0Y, reprezinta intensitatea (volumul) sunetului perceput de pacinet. Se masoara in decibeli (db) iar valorile acesteia scad de jos in sus la nivelul axei. In cadrul audiogramei se coreleaza frecventa fiecarui sunet (percepibil de urechea umana)
cu intensitatea la care acesta poate fi auzit de pacient.
Procedura audiogramei tonale liminare cuprinde mai multe aspecte si elemente care sunt esentiale pentru o buna interpretare a rezultatelor obtinute. Pacientul va fi instruit in prealabil cu privire la ce are de facut in timpul testului. I se va explica in ce consta examinarea, care nu ar trebui sa dureze mai multe de 20 de minute.
Testul de audiometrie se realizeaza intr-o incapere ferita de zgomote puternice, in care este obligatorie respectarea normelor internationale cu privire la functionarea camerelor de audiometrie. Astfel se inlatura de la bun inceput orice factor perturbator pentru examinarea propiu-zisa.
In cadrul examinarii se vor testa:
Pacientul va fi testat pentru ambele urechi alternativ. Va fi supus la diferite tonalitati ale sunetelor audibile in spectrul normal (1000, 2000, 4000, 8000, 1000, 500, 250, 125 Hz) ce vor fi transmise la diferite intensitati descrescatoare (110, 100, 90, 80, 70, 60, 50, 40, 30 ,20, 10, 0 dB). Acesta va fi instruit sa ridice mana sau sa apase un buton ori de cate ori percepe sunetul primiti prin aparatul de audiometrie specific. Semnalizarea de doua ori la acelasi nivel de intensitate va determina volumul la care este sesizat tonul primit. Examinatorul va nota in aparatul de audiograma cele mai joase valori ale intensitatii la care se poate percepe un anumit sunet si va stabili astfel graficul audiogramei.
Interpretarea audiogramei tonale liminare se realizeaza cu ajutorul graficului obtinut in urma testului de audiometrie. Exista mai multe grade de cuantificare a pierderii auzului. Aceste valori sunt valabile pentru ambele tipuri de testari (calea aeriana si calea osoasa):
In functie de graficul audiogramei se poate stabili si tipul de hipoacuzie al pacientului:
Tipul de hipoacuzie poate avea diferite substraturi patologice. Acestea pot fi suspicionate in functie de aspectul graficului audiogramei de catre medicul ORL sau de catre medicul curant care a solicitat audiograma.
Audiograma tonala liminara se recomanda pacientilor cu deficit de auz subiectiv, traumatisme ale urechii sau ale cutiei craniene, patologie otolitica. Acestea se pot manifesta prin tinitus (senzatie continua de tiuit in urechi), ameteli, vertij, intarzierea vorbirii la copii, dureri si inflamatii ale urechii.
Otita reprezinta inflamatia urechii externe si medii (mult mai rar se pune problema de otita de ureche interna). Apare cel mai frecvent prin infectarea virala sau bacteriana la nivelul urechii. Deseori se poate complica prin aparitia unui episod de hipoacuzie de transmisie, generat de inflamatia mucoasei urechii.
Dopurile de ceara pot fi prezente in ambele urechi. Acestea reprezinta acumulari de cerumen ce blocheaza pasajul vibratiilor la nivelul urechii externe. Pot genera astfel hipoacuzie de transmisie.
Reprezinta pierderea capacitatii urechii de a transmite vibratiile sonore la nivelul urechii externe si medii, iar pacientul observa diminuarea auzului.
Este un simptom resimtit ca un tiuit continuu in urechi. Biologic reprezinta afectarea si distrugerea celulelor ciliate ale aparatului cohlear.
Urmareste aceleasi principii ca la adulti. Se testeaza de obicei frecvente de 500, 1000, 2000, 4000 Hz.
Schema de tratament este personalizata si foloseste metode inovative si eficiente de vindecare.
In fiecare caz urmarim restabilirea rapida a starii de sanatate si insusirea unui stil de viata sanatos.
Procedurile de diagnosticare moderne sunt realizate de medici specialisti cu o practica remarcabila.
Prin audiograma se poate stabili tipul de hipoacuzie al pacientului si substratul acestuia in functie de aspectul graficului. Toate acestea trebuie evaluate in context clinico-biologic.
Valorile normale sunt considerate sub 25 db la evaluarea intensitatii la care se percepe sunetul.
Nu exista o pregatire speciala in prealabil.