Fibroscopie Laringiana

Fibroscopia laringiana flexibila sau fibroscopia nazofaringolaringiana are avantajul de a putea examina nazofaringele si laringele intr-o pozitie foarte apropiata de cea fiziologic normala. Endoscopia laringiana se realizeaza, atat la copii, cat si la adulti cu anestezie locala. Pacientul se aseaza pe scaun, in pozitie sezanda, usor inclinat in fata, farar a tine picioarele incrucisate. Medicul ORL-ist introduce la nivelul uneia dintre nari, speculul cu ajutorul caruia o departeaza si aplica xilina 1% topic, si un decongestionant nazal cu rol vasoconstrictor. Se asteapta 5-15 minute pentru ca anestezia sa isi faca efectul, timp in care medicul lubrifiaza capatul fibroscopului pe care urmeaza sa il introduca in fosa nazala a pacientului, prin narina. Odata introdus in fosa nazala, fibroscopul va avansa treptat, controlat de medic, pana la nivelul laringelui. Pacientul va fi rugat sa respire pe nas, deoarece astfel palatul moale va cobori, iar fibroscopul va putea avansa spre laringe.

Medicul va inspecta baza limbii, epiglota, nazofaringele, deschiderea trompei lui Eustachio, sinusurile piriforme, corzile vocale, false si adevarate, si laringele care se poate vizualiza printre corzile vocale. Pacientul va fi rugat sa emita anumite sunete care vor fi emise prin contractia corzilor vocale, precum un ”e” prelung. Medicul va putea evalua dinamica si miscarea lor. Astfel pot fi diagnosticate paralizii de coarda vocala, daca exista asimetrii de contractie sau daca una dintre ele nu se poate contracta deloc. Laringoscopul nu va trece de corzile vocale. Examenul fibroscopic laringian dureaza aproximativ 10-15 minute.

Ambele investigatii sunt metode de diagnostic paraclinice, care constau in introducerea unui tub, dotat la capatul terminal cu lumini si o camera, printr-un orificiu natural al corpului uman, intr-o cavitate care se doreste a fi examinata.

Endoscopia nazo-faringo-laringiana se realizeaza cu un tub rigid, dotat cu o camera, astfel putand realiza videoendoscopie, proiectand imaginile pe un monitor. Tijele endoscopului pot avea mai multe unghiuri, pentru a vizualiza o anumita structura anatomica. La endoscopia rigida, pacientul este rugat sa scoata limba, pe cand la fibroscopie nu este necesar.

Fibroscopia ORL este realizata cu un tub flexibil si poate trece de anumite structuri anatomice inguste, fata de endoscopul rigid. Cu ajutorul fibroscopului, pot fi prelevate biopsii, care ulterior vor fi trimise catre anatomopatologie.

Fibroscopia laringiana se recomanda pentru diagnosticul unei serii de patologii care pot afecta laringele, corzile vocale, faringele, baza limbii. In plus, se utilizeaza si pentru evaluarea post-operatorie, dupa o interventie chirurgicala la acest nivel.

Afectiunile de la nivelul laringelui si faringelui se pot manifesta printr-o serie de simptome: