Amigdalita – Cum sa recunosti si sa tratezi aceasta afectiune

Amigdalele palatine, considerate cele mai mari structuri limfoide din organism, sunt situate la nivelul gatului, mai exact pe peretii laterali ai orofaringelui. Din punct de vedere anatomic, amigdalele intra in componenta inelului limfatic Waldayer, structura esentiala din corpul uman care se ocupa cu apararea antiinfectioasa a corpului uman. Diferiti factori pot determina aparitia unor fenomene inflamatorii la nivelul amigdalelor, ceea ce determina instalarea amigdalitei, cunoscuta in termeni populari sub denumirea de puroi in gat sau infectie in gat.

Amigdalita este o afectiune serioasa care trebuie tratata corespunzator deoarece consecintele pe care le poate avea sunt multiple si pot pune in pericol intreaga stare generala de sanatate a organismului. Este foarte important ca pacientii sa se prezinte la medic de la aparitia primelor semne de boala, chiar daca, la prima impresie, amigdalita se poate manifesta sub forma unei raceli aparent banale.

Ce este amigdalita?

Amigdalita este o inflamatie a amigdalelor, doua mase de tesut limfoid situate la partea din spate a gatului. Este cauzata in principal de infectii virale sau bacteriene si se manifesta prin simptome precum dureri in gat, febra, amigdale rosii si umflate, si adesea pezenta de puroi. Este o afectiune comuna atat la copii, cat si la adulti si poate fi acuta sau cronica, Tratamentul variaza in functie de cauza si de severitate.

Care este functia amigdalelor

Amigdalele palatine sunt organe pereche alcatuite din tesut limfoid; tesutul limfoid este un tesut de tip conjunctiv specializat care cuprinde un numar crescut de limfocite. Datorita structurii sale bogate in limfocite, amigdalele sanatoase fac parte din sistemul imunitar al corpului uman.

Din punct de vedere anatomic, amigdalele fac parte din inelul limfatic Waldayer, alaturi de structuri precum amigdala Luska, amigdalele linguale si foliculii limfatici ai orofaringelui. Inelul limfatic functioneaza asemenea unei bariere de filtrare care impiedica patrunderea microbilor pe care ii ingeram sau inhalam la nivelul plamanilor sau tubului digestiv.

Functia principala a amigdalelor este de a proteja organismul impotriva infectiilor bacteriene sau virale; acest lucru este posibil prin eliberarea de limfocite T si B care formeaza ulterior anticorpi cu scopul de a anihila microorganismele. Practic, amigdalele capteaza microbi si prin mecanisme proprii, le distruge, impiedicand astfel patrunderea acestora in circulatia sistemica.  

Diferenta dintre amigdalita acuta si cronica

Inflamatia amigdalelor apare in momentul in care mecanismele de aparare sunt depasite iar la nivelul structurilor limfatice apare o incapacitate de a elimina un microb aparent banal. In functie de modalitatea de aparitie, amigdalita poate fi acuta sau cronica.

Amigdalita acuta se caracterizeaza prin instalarea brusca a simptomelor, cea mai frecventa cauza de aparitie este infectia bacteriana sau virala, simptomatologia se diminueaza in aproximativ 10 zile si apare in special la copii. Amigdalita cronica se caracterizeaza prin episoade repetate, recurente de inflamatie a amigdalelor, etiologia este cel mai frecvent bacteriana, forma apare in special la adulti iar episoadele de amigdale inflamate sunt greu de vindecat. Ambele forme de amigdalita necesita consult si tratament de specialitate.

Simptomele amigdalitei

Cand este vorba de amigdalita, simptomele sunt adesea asemanatoare cu cele ale gripei sau ale unei raceli comune foarte puternice. Patologia poate sa apara atat la copii cat si la adulti, iar intensitatea simptomelor poate varia de la pacient la pacient. Cele mai comune simptome descrise in caz de amigdalita sunt gatul iritat, limba alba la copii dar si la adulti, durere in gat la inghitire si puroiul pe amigdale.

Dureri in gat si dificultate la inghitire

Durerea in gat cunoscuta in termeni medicali sub denumirea de odinofagie precum si dificultatea la inghitire cunoscuta in termeni medicali sub denumirea de disfagie, sunt cele mai frecvente simptome care apar in caz de amigdalita. In unele cazuri, durerea in gat se poate extinde pana la nivelul urechii. In ceea ce priveste dificultatea la inghitire, aceasta este resimtita atat pentru alimente lichide cat si pentru alimente solide.

Puroi pe amigdale si rosu in gat

La examinarea atenta a cavitatii bucale, se poate obiectiva rosu in gat precum si depozite albicioase sub forma unor mici puncte de culoare alba dispuse la nivelul amigdalelor. De asemenea, amigdalele sunt umflate si iritate. Depozitele albicioase sunt expresia leucocitelor degradate precum si a resturilor celulare dispuse pe suprafata amigdalelor.

Limba alba si gat iritat

Un alt semn frecvent intalnit in amigdalita este reprezentat de limba alba si gatul iritat. Aceste simptome apar ca urmare a fenomenelor inflamatorii de la nivelul amigdalelor si intensifica durerea la deglutiție. Limba are un aspect albicios, incarcat, ca urmare a infectiei bacteriene sau virale.  

Alte simptome intalnite in amigdalita

–        Febra: reprezinta expresia mecanismelor de aparare ale organismului impotriva infectiilor;

–       Cefaleea: durerea de la nivelul amigdalelor poate iradia la nivelul capului si poate determina episoade tranzitorii de cefalee;

–        Respiratie cu miros urat: apare in cazurile de amigdalite bacteriene;

–   Modificarea timbrului vocii: deoarece amigdalele se afla in raport anatomic cu corzile vocale, modificarea de structura a acestora poate determina modificari ale timbrului vocal;

–        Probleme cu respiratia: frecvent intalnite in amigdalitele acute;

–        Rinoree: secretii nazale abundente;

–        Adenopatii locale: cresterea in volum a ganglionilor localizati la baza gatului.

Simptomele amigdalitei la copii

Aparitia puroiului in gat la copii poate reprezenta o adevarata provocare pentru parinti deoarece, daca copilul este foarte mic, acesta nu poate preciza cu exactitate ce il supara. In cazul scolarilor si a adolescentilor, copilul poate numi precis simptomele resimtite, care, in majoritatea cazurilor, sunt identice cu simptomele aparute la adulti. Amigdalita la copii se poate manifesta prin:

–        Refuzul copilului de a se alimenta;

–        Stare generala proasta, alterata;

–        Saliva se scurge din gura copilului din cauza deglutitiei dureroase;

–        Apare febra;

–        Vocea copilului este ragusita;

–        Se pot palpa ganglionii mariti de volum la nivel submandibular;

–        Apare respiratia urat mirositoare.  

Cauze si factori de risc

Amigdalita este o afectiune inflamatorie extrem de frecventa, care poate sa apara atat la copii cat si la adulti. Principala cauza incriminata in aparitia bolii este reprezentata de contaminarea cu microorganisme diverse. Factorii de risc care predispun la apatitia bolii sunt multiplii.

Cauzele cate determina aparitia amigdalitei

Etiologia virala apare in 60-70% din cazuri; cei mai incriminati virusi implicati in aparitia amigdalitei sunt:

–        Virusul Influenzae;

–        Virusul Parainfluenzae;

–        Virusul Epstein-Barr;

–        Rinovirusul;

–        Coronavirusul;

–        Adenovirusul;

–        Herpesvirusul;

–        Virusul imunodeficientei umane (HIV).

Etiologia bacteriana apare in 30-40% din cazuri; cele mai frecvente bacterii care determina inflamatia amigdalelor sunt:

–        Streptococul beta hemolitic de grup A;

–        Streptococul pneumoniae;

–        Haemophilus Influenzae;

–        Stafilococul aureus;

–        Neisseria gonorrhoeae.

Factori care predispun la amigdalita

In ceea ce priveste factorii de risc implicati in aparitia amigdalitei, s-a constatat faptul ca atat varsta cat si expunerea repetata la microorganisme, cresc riscul de aparitie al bolii. Riscul crescut de a dezvolta amigdalita il au copiii care merg in colectivitati, cu varsta cuprinsa intre 4 si 16 ani. De asemenea, colectivitatea predispune la contact permanent cu alti copii, ceea ce creste riscul de aparitie al amigdalelor inflamate.

Diagnosticul amigdalitei

Pentru a stabili diagnosticul de amigdalita este nevoie de un consult medical de specialitate. Medicul ORL este cel mai indicat pentru a diagnostica si a trata cazurile de amigdalita. Fa-ti o programare la specialitatea O.R.L. din cadrul clinicii Eminescu 100!.

Examenul clinic

Examenul clinic este foarte important si consta in examinarea cu mare atentie de catre medicul ORL a cavitatii bucale. In caz de amigdalita acesta poate obiectiva marirea in volum a amigdalelor, congestia acestora (mucoasa are culoarea rosie intens), depozite albicioase pe suprafata amigdalelor, uneori chiar puroi. Pe langa explorarea amigdalelor, este importanta evaluarea intregii cavitati bucale unde medicul poate obiectiva inflamatie si eritem la nivelul mucoasei orofaringelui.

Analize de laborator

Pentru stabilirea diagnosticului de amigdalita se recomanda recoltarea unui exudat faringian pe un tampon steril care ulterior se introduce intr-un mediu special de cultura si se trimite la laborator cu scopul de a obiectiva prezenta unei bacterii in produsul de secretie recoltat. Exudatul faringian se recolteaza dimineata, pe nemacate, fara a efectua igiena cavitatii bucale deoarece pasta de dinti poate influenta rezultatul testului. De asemenea, exudatul faringian se recolteaza doar daca pacientul nu a inceput tratamentul cu antibiotic.

Alaturi de exudatul faringian, medicul poate recomanda efectuarea unor analize complementare precum hemograma, probe inflamatorii (VSH si CRP), ASLO, probe renale, probe hepatice, ionograma sau probe de coagulare.

Complicatiile amigdalitei

Studiile de specialitate arata faptul ca amigdalita este o patologie care determina rar aparitia complicatiilor. De cele mai multe ori, acestea apar in cazul copiilor cu varsta sub 5 ani si se manifesta in situatiile in care boala nu a fost corect tratata.

Angina pultacee

Angina pultacee este cea mai frecventa complicatie a amigdalitei. Se caracterizeaza prin extinderea procesului infectios de la nivelul amigdalelor la nivelul faringelui. Complicatia apare in special la copii si se datoreaza unei infectii bacteriene la nivelul amigdalelor. La examinarea cavitatii bucale se poate obiectiva mucoasa faringiana hiperemica, rosie, inflamata si depozite albicioase la nivelul amigdalelor. Necesita tratament prompt de specialitate.

Flegmon periamigdalian

Flegmonul periamigdalian sau abcesul periamigdalian este o complicatie severa a unei angine pultacee sau a unei amigdalite. Clinic, consta in aparitia unei colectii pline cu puroi in jurul unei amigdale, care determina aparitia febrei, a durerii intense la deglutitie precum si a durerii intense la nivelul urechii. Complicatiile flegmonului amigdalian pot fi severe, motiv pentru care necesita tratament adecvat cat mai rapid.

Alte complicatii ale amigdalitei

–      Sindromul de apnee obstructiva in somn;

–      Celulita amigdaliana: consta in diseminarea procesului infectios in profunzimea tesuturilor moi din jur;

–   Glomerulonefrita poststreptococica: daca etiologia amigdalitei a fost streptococul beta hemolitic de grup A;

–        Mediastinita: apare in momentul in care procesul infectios difuzeaza in zona mediastinului;

–        Endocardita bacteriana: cantonarea bacteriilor la nivelul valvelor cardiace;

–        Otita medie supurata: diseminarea infectiei la nivelul urechii medii;

–        Laringite: diseminarea infectiei la nivelul laringelui.

Tratamentul amigdalitei

In ceea ce priveste amigdalita, tratamentul se stabileste in functie de agentul etiologic al bolii, in functie de varsta pacientului precum si in functie de severitatea tabloului clinic. Stabilirea etiologiei sigure a inflamatiei amigdaliene este foarte importanta pentru initierea unui tratament etiologic corect.

Tratamentul medicamentos

In situatia in care amigdalita este produsa de streptococul beta hemolitic de grup A se recomanda tratament imediat cu antibiotic de tipul Penicilina. In situatia in care pacientul este alergic la Penicilina se poate prescrie un alt antibiotic. Aceasta clasa de medicamente este utila doar daca etiologia amigdalitei este bacteriana, tratamentul fiind ineficient in caz de etiologie virala.

Antibioticul se recomanda pentru un interval de timp de 10 zile; este foarte important ca schema terapeutica sa fie finalizata complet chiar daca simptomatologia clinica se amelioreaza de la primele doze de antibiotic. Pentru febra si pentru durerea in gat se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene de tipul Ibuprofen sau Acetaminofen.

Recomandari pentru adulti si copii

Pe langa tratamentul antibiotic si simptomatic, exista o serie de masuri care fac parte din schema terapeutica a amigdalitei, precum:

–        Repaus la pat si odihna;

–        Hidratare adecvata pentru prevenirea fenomenelor de deshidratare;

–        A se evita fumatul in perioada acuta a bolii;

–    Umidificatorul de camera poate fi util pentru a combate aerul uscat care accentueaza iritatia cailor aeriene;

–       Se poate efectua gargara cu apa calda de mare pentru a diminua durerea din gat.

Interventia chirurgicala

In cazuri atent selectionate, medicul poate recomanda indicatia de indepartare chirurgicala a amigdalelor. Interventia chirurgicala poarta denumirea de amigdalectomie si se utilizeaza in cazurile in care amigdalita devine cronica, cu reacutizari frecvente sau nu cedeaza la tratamentul antibiotic. De asemenea, medicul curant poate lua in discutie operatia de amigdalectomie in situatia in care pacientul dezvolta sindrom obstructiv de apnee in somn.

Prevenirea amigdalitei

Exista o serie de masuri ce pot fi aplicate pentru a preveni aparitia inflamatiei la nivelul amigdalelor. Cel mai important ar fi implementarea masurilor de igiena orala precum si evitarea contactului cu persoanele infectate.

Mentinerea unei igiene orale adecvate

–        Spalatul pe maini dupa fiecare utilizare a toaletelor;

–        Spalatul pe maini inainte de fiecare masa;

–        Fiecare persoana trebuie sa manance din propria farfurie, cu propriile tacamuri si sa bea din propriul pahar;

–        Mentinerea unei igiene stricte a cavitatii bucale;

–        Controale stomatologice repetate pentru prevenirea infectiilor dentare.

Evitarea contactului cu persoanele infectate

Amigdalita este o patologie contagioasa, care se poate transmite cu usurinta de la o persoana la alta. Din acest motiv, este foarte important ca orice persoana bolnava sa se autoizoleze la domiciliu pentru a limita, pe cat posibil, extinderea infectiei. Orice copil care prezinta semne de amigdalita trebuie scos cat mai rapid din colectivitate.

Concluzie

In concluzie, amigdalita este o afectiune inflamatorie a amigdalelor, structuri responsabile cu apararea organismului impotriva infectiilor. Afectiunea poate fi declansata de infectii virale sau bacteriene si poate sa apara atat la copii cat si la adulti. Durerea in gat, durerea la inghitire, febra sau modificarea timbrului vocii sunt simptome frecvente aparute in caz de amigdalita. Pentru un diagnostic de certitudine, exudatul faringian este investigatia cea mai concludenta. Tratamentul etiologic in caz de amigdalita bacteriana consta in administrarea de antibiotice iar in cazuri severe se poate recomanda chiar indepartarea pe cale chirurgicala a amigdalelor. Un tratament adecvat previne aparitia complicatiilor severe precum amigdalita pultacee sau flegmonul periamigdalian.