Terapie prin miscare pasiva continua

Aceasta se realizeaza cu ajutorul unui dispozitiv special conceput, care permite aplicarea unei miscari continue si lente intr-o zona specifica. Terapia prin miscare pasiva contribuie la imbunatatirea flexibilitatii, circulatiei si functiei articulatiilor, fiind utila in recuperarea dupa leziuni sau in tratamentul afectiunilor cronice ale sistemului musculoscheletal.

Terapia prin mișcare pasivă continuă constă în mobilizarea unei articulații în mod pasiv, fără participarea pacientului, prin intermediul unei aparaturi. Articulația este fixată în poziția anatomică, iar mișcarea va fi asemănătoare cu mișcarea normală, dar cu o viteză mult mai mică. Mișcarea este o alternanță de flexie și extensie, care generează o variație a presiunii în cavitatea articulară. Prin acest mecanim, se generează o forță de pompă, care stimulează resorbția sângelui și a lichidului și previne formarea edemului. De aceea, este recomandat ca terapia să fie inițiată înainte de acumularea de fluid în articulație pentru efecte maxime. De asemenea efectul de pompă se manifestă și asupra capilarelor sangvine, stimulând astfel circulația.

Terapia prin mișcare pasivă stimulează regenerarea structurilor articulare și periarticulare, afectate în urma unei operații sau a unui traumatism.

Cele mai frecvente utilizări sunt cele post-operatorii, în urma unor operații ortopedice sau de reabilitare, precum artroplastiile. Artroplastiile sunt operații care constau în înlocuirea suprafețelor articulare anatomice prin protezare. Imobilizarea post-operatorie a articulației duce la o scădere a gradului de mobilitate a articulației și la rigidizarea acesteia. Terapia de mișcare continuă are ca scop împiedicarea instalării rigidității prin mobilizarea precoce a articulației.

Există 4 etape ale rigidizării: sângerarea, acumularea de lichid în articulație și în jurul acesteia, formarea țesutului de granulație și fibrozarea.

Imediat post-operator, apare sângerarea la nivelul articulației, și ține până la câteva ore. Acumularea de sânge în articulație duce la distensia capsulei articulare (manșonul de ligamente care acoperă suprafețele care se articulează între ele). Consecutiv distensiei, articulația este fixată într-o poziție de flexie pentru a minimiza durerea.

În faza următoare, apare edemul (acumularea de fluid, format din cauza inflamației prezente) în următoarele ore până la 1-2 zile. Încercarea mobilizării articulare în faza de edem cauzează durere și este prezentă și o pierdere a funcției. Pierderea funcției și un grad redus de mobilitate sunt determinate de prezența lichidului în articulație și în structurile din jurul ei.
În faza următoare, în următoarele săptămâni, se formează un țesut care este baza țesutului fibrotic care se va forma în ultima fază.

Ultima etapă este cea de formare a țesutului cicatricial. Celulele cu rol în vindecare, sintetizează fibre de colagen, care formează un țesut fibros rigid, lipsit de elasticitate. Țesutul cicatricial se formează atât intra-articular, cât și în structurile din jur (ligamente, tendoane). Astfel, gradul de mobilitate al articulației va scădea, iar mișcările vor fi limitate.

Se recomandă ca terapia prin mișcare pasivă continuă să fie inițiată cât mai devreme posibil după operație, chiar din prima zi, mai ales în cazul articulațiilor predispuse la rigidizare: articulațiile mâinii, cotul și genunchiul.

Dispozitivul pentru mișcarea pasivă continuă realizează o mișcare cu o viteză scăzută, în axul anatomic al articulației, cu un grad care variază în funcție de complianța articulației și de avansarea în cadrul terapiei. Se prestabilesc anumiți parametri care variază pentru fiecare pacient și sunt schimbați pe măsură ce articulația dobândește grade mai mari de mobilitate comparativ cu ședințele anterioare. Acești parametri sunt: dimensiunile arcului mișcării, viteza mișcării și poziționarea arcului în raport cu axul anatomic al articulației.

Dispozitivul include un monitor pentru controlul mișcării, un motor care generează mișcarea pasivă, o manșetă și curele pentru a fixa articulația și membrul respectiv.

Dispozitivele au fost inițial concepute pentru mobilizarea articulației genunchiului, dar există aparate și pentru articulația șoldului, pumnului, gleznei și cotului.

Printre beneficiile terapiei prin mișcare pasivă, se numără:

Afecțiunile pentru care se recomandă terapia prin mișcare pasivă sunt cel mai adesea în urma operațiilor ortopedice sau de reabilitare: