Specializari
22
Cuprins articol
Una din cele mai frecvente afectiuni care apar la nivelul mainii este reprezentata de sindromul de tunel carpian. Cunoscuta in practica medicala frecvent sub denumirea de sindrom de canal carpian, afectiunea este mai frecventa la pacientii de sex feminin; incidenta bolii creste la persoanele cu varsta cuprinsa intre 30-50 ani.
In formele usoare, sindromul carpian se poate manifesta prin durere si parestezii la nivelul mainii afectate, urmand ca, pe masura ce boala avanseaza, forta musculara precum si pensa mainii sa fie afectate. Cel mai frecvent compresia nervului median la nivelul canalului carpian apare ca urmare a suprasolicitarii mainii, in caz de traumatisme, activitati sportive sau meserii care implica pozitii vicioase la nivelul articulatiei radio-cubito-carpiene. .
De la primele semne de boala este recomandat ca pacientii sa solicite ajutor medical de specialitate deoarece in stadiile incipiente ale afectiunii se poate recurge la tratament conservator, cu o probabilitate foarte mare de succes. In situatiile in care nervul median este sever afectat, tratamentul chirurgical ramane singura varianta de redare a functionalitatii mainii afectate.
Ce Este Sindromul de Tunel Carpian?
Sindromul de tunel carpian este o afectiune care apare atunci cand nervul median, care trece prin canalul carpian din incheietura mainii, este comprimat. Aceasta compresie poate duce la simptome precum durere, furnicaturi si amorteala in mana afectata.
Marea majoritate a pacientilor se intreaba ”ce este tunelul carpian?”. Din punct de vedere anatomic, tunelul carpian, precum ii spune si numele, este o regiune ingusta situata la nivelul incheieturii mainii, alcatuita din oasele carpiene si ligamentul transvers al carpului. Nervul median al mainii trece prin acest spatiu ingust si ajunge pana la nivelul teritoriului policelui, indicelui, degetului mijlociu precum si in zona laterala a degetului inelar.
Nervul median este extrem de important, acesta fiind responsabil cu functia motorie si functia tactila a degetelor mentionate. Compresiunea acestuia, din diverse cauze, la nivelul tunelului carpian determina aparitia sindromului de tunel carpian, patologie extrem de suparatoare pentru pacient deoarece durerea si paresteziile afecteaza semnificativ calitatea vietii acestuia.
Cauzele Sindromului de Tunel Carpian
Sindromul tunelului carpian apare in momentul in care nervul median care traverseaza tunelul carpian este iritat sau comprimat. Exista o serie de cauze si factori de risc care contribuie la aparitia acestei boli. Din pacate, de cele mai multe ori, cauza care a determinat aparitia bolii ramane necunoscuta.
Factori de risc si cauze subiacente
– Activitati care presupun miscari repetate de flexie si extensie a articulatiei radio-cubito-carpiene: pianisti, utilizatorii de computer timp indelungat, violonisti, sculptori, casieri;
– Sportivi care utilizeaza foarte mult incheietura mainii: tenismeni, ciclisti, alpinisti, gimnasti, jucatori de golf;
– Sexul pacientului: boala este mult mai frecventa la femei comparativ cu barbatii;
– Particularitati anatomice: dimensiunea articulatiei radio-cubito-carpiene precum si dimensiunea nervului median pot influenta aparitia sindromului de tunel carpian;
– Sarcina: variatiile hormonale din timpul sarcinii pot determina aparitia sindromului metacarpian, care se remite spontan dupa nastere;
– Fracturile sau entorsele repetate: cresc riscul de aparitie al sindromului de tunel carpian;
– Expunerea repetata la frig;
– Varsta: riscul de a dezvolta boala este crescut pentru pacientii cu varsta cuprinsa intre 30-50 ani;
Alte afectiuni care duc la compresia nervului median
Exista o serie de afectiuni din al caror tablou clinic poate face parte sindromul de tunel carpian. Cele mai frecvente sunt:
– Poliartrita reumatoida: este o boala autoimuna care se insoteste frecvent de sindromul de tunel carpian; citeste detalii despre poliartrita reumatoida aici!
– Artroza localizata la nivelul mainilor;
– Tendinita, tenosinovita;
– Diabetul zaharat;
– Boala renala cronica;
– Hipotiroidismul;
– Amiloidoza;
– Acromegalia;
– Consumul cronic de alcool;
– Obezitatea;
– Menopauza.
Simptomele Sindromului de Tunel Carpian
Cand vine vorba despre sindromul de tunel carpian, simptomele bolii apar gradual. Initial, in faza de debut, pacientul poate resimti o usoara senzatie de amorteala ale degetelor, in special pe parcursul noptii. Ulterior, pe masura ce nervul este din ce in ce mai iritat, tabloul clinic devine complex iar intensitatea simptomelor creste.
Furnicaturi si amorteala in mana afectata
Unul din cele mai frecvente si comune simptome intalnite in cadrul sindromului de tunel carpian este reprezentat de senzatia de furnicaturi la nivelul mainii afectate. Amorteala si paresteziile sunt expresia clara a lezarii nervoase, deoarece nervul median este responsabil cu simtul tactil al mainii. Tipic, pacientul se trezeste noaptea din somn deoarece prezinta mana si degetele amortite. Simptomele se pot diminua la schimbarea pozitiei sau la actiunea de scuturare a manii.
H3: Durere si disconfort in incheietura mainii
Un alt simptom des intalnit este reprezentat de durerea localizata la nivelul incheieturii mainii. Uneori durerea poate iradia la nivelul antebratului. Caracterul durerii variaza de la pacient la pacient, aceasta putand fi sub forma de arsura, intepatura sau durere surda. Intensitatea durerii creste pe masura ce boala avanseaza.
Slabiciune in mana afectata
In timp, sindromul de tunel carpian netratat se poate manifesta prin slabiciune musculara, scaderea fortei musculare, scaderea pensei degetelor si scaderea fortei de prindere; atrofia musculara a fost pusa in evidenta la nivelul musculaturii eminentei tenare, aceasta reprezentand expesia clinica a degradarii avansate a nervului median.
Diagnosticul Sindromului de Tunel Carpian
Pentru stabilirea diagnosticului de sindrom de tunel carpian, este nevoie de un consult medical de specialitate. Anamneza este o etapa foarte importanta a actului medical, deoarece medicul obtine de la pacient informatii pretioase cu privire la modalitatea de debut a bolii, profesie, stil de viata, pozitii vicioase, factori care amelioreaza durerea sau prezenta bolii la alti membrii ai familiei.
Medicul ortoped este cel care are capacitatea de a evalua corect pacientul si de a stabili un diagnostic de exactitate pe baza testelor clinice si imagistice efectuate. Programeaza-te acum pentru un consult medical ortopedic!
Examinarea clinica si teste specifice
Testele specifice sindromului de tunel carpian sunt efectuate in cabinetul medicului ortoped, fiind extrem de importante in orientarea clinicianului asupra diagnosticului de boala. Ulterior, tabloul poate fi completat cu o serie de investigatii suplimentare.
– Testul Phalen: este o modalitate clinica de a pune in evidenta prezenta sindromului de tunel carpian; medicul indruma pacientul sa isi indoaie incheietura mainilor in jos, cu palmele lipite, dispuse spre exterior si varful degetelor orientat spre podea; pacientul va mentine aceasta pozitie pentru 1 minut timp in care, daca exista afectare nervoasa din cadrul unui sindrom de tunel carpian, pacientul va resimti durere, parestezii, amorteli, furnicaturi.
– Testul Tinel: consta in percutarea usoara prin miscari de lovire a incheieturii pacientului, in zona tunelului carpian; daca exista afectiunea, apar sau se agraveaza simptomele specifice bolii.
– Electromiografia: este investigatia de electie care se efectueaza atunci cand exista suspiciune de sindrom de tunel carpian; electromiografia studiaza activitatea electrica a muschilor atat in perioada de relaxare cat si in perioada de activitate.
– Studiile de conducere nervoasa: investigatia se efectueaza cu scopul de a obtine informatii cu privire la viteza cu care impulsurile nevoase se distribuie la nivelul nervilor. In cazul in care exista compresie nervoasa, viteza de conducere a impulsurilor este scazuta.
– Ecografia: Ecografia musculo-scheletala a tunelului carpian permite vizualizarea in timp real a structurii nervoase precum si a elementelor din jur, astfel incat pot fi identificare cu usurinta anomaliile responsabile cu aparitia sindromului de tunel carpian.
– Rezonanța magnetica nucleara: este o investigatie complexa care se efctueaza in cazuri atent selectionate, in care exista suspiciunea existentei unei leziuni ligamentare sau a unei formatiuni tumorale.
Tratamentul Sindromului de Tunel Carpian
Tratamentul sindromului de tunel carpian este unul complex, cuprinde mai multe variante terapeutice si se stabileste de medicul ortoped tinand cont de nevoile si dorintele pacientului dar si de gradul de evolutie si activitate al bolii. Mijloacele terapeutice disponibile la acest moment cuprind masuri medicamentoase, fizioterapie, kinetoterapie si interventii chirurgicale.
Optiuni terapeutice medicamentoase
Studiile de specialitate au aratat numeroase beneficii ale terapiei antiinflamatoare in sindromul de tunel carpian. Cel mai utilizat antiinflamator nesterioidian in aceasta patologie este reprezentat de Ibuprofen. Acesta reduce inflamatia locala si diminueaza durerea. De asemenea, antialgicele precum Paracetamolul, pot fi foarte utile. Exista situatii in care medicul poate opta pentru injectii locale cu corticosteroizi, efectul antiinflamator si antialgic fiind unul mai intens comparativ cu cel al antiinflamatoarelor administrate pe cale orala.
In situatia in care sindromul de tunel carpian apare ca o forma de manifestare a unei alte boli, tratamentul afectiunii de baza este extrem de important deoarece boala de baza poate intensifica simptomatologia existenta in sindromul de tunel carpian.
Recuperarea si exercitiile pentru de tunel carpian
Exercitiile de kinetoterapie si recupersre fizica sunt extrem de importante pentru pacientii diagnosticati cu sindrom de tunel carpian. Practicarea zilnica a unor exercitii fizice specifice articulatiei radio-cubiro-carpiene si a mainii va ameliora durerea, va imbunatatii semnificativ mobilitatea mainii si va creste forta musculara. Alege serviciile de recuperare medicala de la Clinia Eminescu 100!. Mai mult decat atat, exercitiile recomandate de kinetoterapeut imbunataesc flexibilitatea mainii si previn agravarea bolii.
De asemenea, purtarea pe timpul noptii a unei atele care sa mentina articulatia mainii intr-o pozitie neutra imbunatateste semnificativ durerea locala.
Cand este necesara interventia chirurgicala?
In cazul sindromului de tunel carpian, interventia chirurgicala se efectueaza in situatia in care pacientul nu remarca o ameliorarea simptomatologiei algice si functionale dupa tratamentul medicamentos si exercitiile de fizioterapie si kinetoterapie.
Operatia are scopul de a realiza decompresia pe cale chirurgicala a nervului median de la nivelul canalului carpian. Aceasta se poate realiza pe care clasica (deschisa) sau laparoscopic. Cu ajutorul operatiei, prin tehnici specifice, medicul reuseste sa mareasca dimensiunea canalului carpian astfel incat presiunea exercitata asupra nervului median si asupra tendoanelor sa fie redusa.
Recuperarea dupa o astfel de interventie se va face treptat, gradual, pe o perioada variabila de timp. Se recomanda purtarea unei atele imediat dupa operatie cu scopul de a mentine articulatia intr-o pozitie neutra. Reluarea activitatilor simple se face dupa 2-4 saptamni de la interventia chirurgicala.
Prevenirea Sindromului de Tunel Carpian
Sindromul de tunel carpian este o afectiune frecventa, care apare adesea ca urmare a unei pozitii vicioase a mainii in timpul practicarii activitatilor uzuale, a unui sport sau a profesiei. Prin urmare, exista o serie de masuri care pot preveni compresia nervului median la nivelul canalului carpian.
Masuri de prevenire si reducere a riscului
– Mentinerea in pozitie neutra a mainii in timpul somnului cu ajutorul unei orteze;
– Pauze dese in situatiile in care incheietura mainii este utilizata excesiv;
– Evitarea miscarilor repetate ale mainii;
– Utilizarea unui mouse adecvat incheieturii;
– Adoptarea unei posturi corecte a corpului si in special a bratelor;
– Evitarea frigului si a umezelii;
– Evitarea miscarilor repetitive de flexie si extensie;
– Foloseste alternativ mainile in diferite activitati;
Importanta stilului de viata si a ergonomiei
Mentinerea unui stil de viata sanatos este extrem de importanta pentru prevenirea aparitiei sindromului de tunel carpian. Posturarea corecta a trunchiului si a membrelor precum si mentinerea ergonomiei acestuia sunt factori decisivi in ceea ce priveste sindromul de tunel carpian. Specialistii recomanda evitarea pozitionarii pe perioade lungi a pumnului pe o suprafata dura, evitarea mentinerii bratelor prea apropiate sau prea indepartate de trunchi pentru perioade lungi de timp, precum si evitarea miscarilor repetitive de flexie sau extensie a mainii. Toate aceste miscari vicioase exercita presiune asupra nervului median, ceea ce, in timp, poate determina aparitia sindromului de tunel carpian.
Concluzie
In concluzie, sindromul de tunel carpian este o afectiune care se caracterizeaza prin compresia nervului median la nivelul canalului carpian. Boala este mai frecventa la femei comparativ cu barbatii si debuteaza in intervalul cuprins intre 30-50 ani. Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de durere, parestezii si scaderea fortei musculare. Electromiografia reprezinta investigatia de electie care stabileste diagnosticul de boala. Tratamentul se efectueaza la recomandarea medicului ortoped si tine cont de intensitatea simptomatologiei precum si de gradul de afectare nervoasa. Pacientii pot beneficia de terapie medicamentoasa- antiinflamatoare si antialgice-, fizioterapie, kinetoterapie sau interventii chirurgicale de decompresie a canalului carpian, daca boala este foarte avansata.
