Preeclampsia si Eclampsia in Sarcina: Simptome, Cauze, Tratament

Sarcina este una din cele mai frumoase perioade din viata unei femei, insa maternitatea vine la pachet cu o serie de posibile complicatii, unele dintre ele chiar fatale in absenta unor interventii terapeutice prompte. Din categoria complicatiilor care pot periclita o sarcina fac parte preeclampsia si eclampsia. Studiile de specialitate arata faptul ca preeclampsia atinge incidenta de 2-10% in populatia generala in timp de eclampsia afecteaza aproximativ 1 din 200 femei insarcinate, diagnosticate cu preeclampsie.

Ce este preeclampsia?

Preeclampsia este o afectiune specifica sarcinii care se caracterizeaza prin hipertensiune arteriala si adesea o cantitate mare de proteine in urina. Poate aparea dupa saptamana 20 de sarcina si, daca nu este tratata, poate duce la complicatii serioase pentru mama si copil, inclusiv existand riscul de eclampsie, care este o forma severa ce poate cauza convulsii.

Marea majoritate a gravidelor se intreaba ”ce este preeclampsia?” Raspunsul este simplu: preeclampsia se caracterizeaza prin valori ale tensiunii arteriale mai mari de 140mmHg valoare sistolica respectiv 90mmHg valoare diastolica, masurate de cel putin 2 ori, la o distanta de minim 5 ore intre determinari. Alaturi de valorile crescute ale tensiunii arteriale, in constituirea sindromului de preeclampsie apare si proteinuria, care se caracterizeaza prin prezenta proteinelor in urina (peste 300mg proteine in 24 ore in urina).

Cauzele preeclampsiei

In ceea ce priveste preeclampsia, cauzele care duc la aparitia bolii sunt insuficient cunoscute pana la momentul actual. Unele studii medicale au pus in evidenta o legatura intre preeclampsia in sarcina si vasele de sange de la nivelul placentei, organul care ia nastere la nivelul cavitatii uterine in timpul sarcinii, avand rol in hranirea fatului cu ajutorul cordonului ombilical. La pacientele cu preeclampsie au fost observate o serie de modificari structurale si functionale ale vaselor de sange de la nivelul placentei.

Factori de risc genetici 

Genetica are un rol foarte important in aparitia preeclampsiei si a eclampsiei. Nu se cunosc cu exactitate factorii genetici care contribuie la aparitia boli, insa este dovedit stiintific faptul ca riscul de a dezvolta valori crescute ale tensiunii arteriale in sarcina creste daca exista in familie rude de gradul I cu preeclampsie.

Alti factori de risc in aparitia preeclampsiei

Riscul de preeclampsie in sarcina este crescut in prezenta urmatorilor factori de risc:

–        Prezenta valorilor TA crescute la o sarcina anterioara;

–        Gravida era diagnosticata cu HTA inainte de a ramane insarcinata;

–        Sarcina a fost obtinuta prin fertilizare;

–        Gravida este diagnosticata cu o boala autoimuna;

–        Gravida este supraponderala sau obeza;

–        Diagnostic de diabet zaharat tip 1 sau tip 2;

–        Sarcina s-a produs la o varsta mai mare de 35 ani;

–        Sarcina este gemerala;

–        Gravida prezinta istoric de afectare renala.

Simptomele preeclampsiei

Este extrem de important a se diferentia valorile crescute ale tensiunii arteriale din cadrul preeclampsiei de alte tipuri de hipertensiune arteriala. Femeia insarcinata se poate confrunta cu hipertensiune gestationala sau cu hipertensiune arteriala cronica.

•       Hipertensiunea gestationala se caracterizeaza prin valori crescute ale tensiunii arteriale, aparute dupa saptamana 20 de gestatie, in absenta afectarii renale;
•       Hipertensiunea arteriala cronica se caracterizeaza prin existenta valorilor tensionale marite inainte de aparitia sarcinii.

Simptome comune ale preeclampsiei

Principalul simptom al preeclampsiei este reprezentat de valorile crescute ale tensiunii arteriale. Poti afla detalii legate de hipertensiunea arteriala aici. Marea majoritate a gravidelor prezinta o serie de semne si simptome asociate cu valorile TA crescute, precum:

–        Cefalee intensa, pulsatila;

–        Tulburari de vedere: vedere tulbure, incetosata;

–        Fotofobie;

–        Greata, varsaturi;

–        Dificultate la respiratie;

–        Dureri localizate la nivelul abdomenului superior;

–        Aparitia edemelor;

–        Crestere ponderala brusca;

–        Tulburari de diureza: oligurie (scaderea cantitatii de urina).

Simptome severe care necesita atentie imediata

Este foarte important ca pe parcursul sarcinii gravida sa isi monitorizeze permanent tensiunea arteriala. Daca constata valori tensionale mai mari de 140/90mmHg, trebuie sa se prezinte in cel mai scurt timp posibil la o unitate medicala pentru monitorizare, investigatii suplimentare si tratament de specialitate. Semne de gravitate in caz de preeclampsie:

–        Valori tensionale mai mari de 180/110mmHg;

–        Scaderea cantitatii de urina eliminata;

–        Pierderea temporara a vederii;

–        Edeme importante la nivelul membrelor inferioare;

–        Cefalee intensa, care nu se amelioreaza sub tratament;

–        Dureri abdominale puternice.

Eclampsia in sarcina

Eclampsia in sarcina este o complicatie severa si importanta a preeclampsiei nediagnosticata sau netratata corespunzator in timpul sarcinii. Eclampsia poate pune atat viata gravidei cat si a fatului in pericol. Afectiunea se caracterizeaza prin aparitia convulsiilor in sarcina, la momentul nasterii sau postpartum, in primele 2 zile dupa nastere.

Tranzitia de la preeclampsie la eclampsie

Eclampsia reprezinta forma severa, complicata a preeclampsiei. Aparitia acesteia se datoreaza absentiei unui tratament adecvat pentru valorile tensionale crescute decelate in timpul sarcinii. Este foarte greu de anticipat momentul in care afectiunea va vira de la preeclampsie la eclampsie. Din acest motiv este foarte important ca fiecare gravida sa fie atent monitorizata pe toata durata sarcinii cat si dupa nastere.

Simptomele eclampsiei

Tabloul clinic al eclampsiei este unul complex, care cuprinde urmatoarele semne si simptome:

–    Aparitia convulsiilor: musculatura se contracta haotic, in intreg corpul, simultan; apar miscari necontrolate ale membrelor si ale capului;

–        Rigiditatea extremitatii cefalice;

–        Exoftalmie;

–        Pierderea starii de constienta;

–        Pierderi de memorie;

–        Cefalee intensa;

–        Dureri musculare puternice;

–        Stare generala de dezorientare si confuzie.

Diagnosticul preeclampsiei si eclampsiei

Pentru stabilirea diagnosticului de preeclampsie este necesar un consult medical cardiologic si ginecologic de specialitate. Diagnosticul de preeclampsie se stabileste daca pacienta prezinta valori crescute ale tensiunii arteriale: TA mai mare de 140/90mmHg in asociere cu unul sau mai multe din urmatoarele manifestari:

–        Prezenta proteinelor in urina: proteinurie mai mare de 300mg/24ore;

–        Scaderea numarului de trombocite in sange;

–        Durere intensa de cap care nu se remite la administrarea de medicamente;

–        Dificultate la respiratie datorata pleureziei.

Monitorizarea tensiunii arteriale

Preeclampsia apare ca urmare a cresterii valorilor tensiunii arteriale; din aceste considerente, principala modalitate de diagnostic a bolii este reprezentata de masurarea tensiunii si obiectivarea valorilor crescute. Vino la un consult cardiologic in cadrul clinicii Eminescu 100! Pentru a fi considerata parte a preeclampsiei, tensiunea arteriala trebuie sa inregistreze valori mai mari de 140/90mmHg la 2 determinari repetate efectuate la distanta de minim 4 ore.

Analize de laborator

Un argument important care sustine diagnosticul de preeclampsie este reprezentat de proteinurie. Prezenta unei cantitati de proteine mai mare de 300mg in urina/24 ore este sugestiva pentru preeclampsie. Iti recomandam analiza proteinelor in urina la Clinica Eminescu 100. De asemenea, cand exista suspiciunea de preeclampsie, medicul curant poate recomanda investigatii imagistice precum hemograma, probe hepatice, probe renale, profil de coagulare.

Ecografia Doppler

Ecografia Doppler a arterelor uterine este extrem de importanta deoarece reprezinta o modalitate imagistica, noninvaziva si noniradianta de examinare a arterelor care asigura transportul de nutrienti si oxigen de la mama la fat. Ecografia Doppler este de ajutor in depistarea preeclampsiei. Mai mult decat atat, cu ajutorul ecografiei Doppler efectuate in primul trimestru de sarcina, se pot anticipa cazurile in care pacientele vor dezvolta preeclampsie pe parcursul sarcinii.

Monitorizarea fetala

Monitorizarea fetala este foarte importanta in cazul in care pacienta a fost diagnosticata cu preeclampsie, deoarece valorile marite ale tensiunii arteriale ale mamei pot afecta semnificativ dezvoltarea fatului. Aparitia restrictiei de crestere intrauterina se datoreaza scaderii oxigenarii fatului datorita fluxului crescut de sange in ciruclatia materna. De asemenea, foarte multe cazuri de preeclampsie se soldeaza cu nasterea prematura a fatului.

Exista cazuri nefericite in care preeclampsia se poate solda cu moarta intrauterina a fatului. Din aceste considerente este foarte importanta monitorizarea fetala cu ajutorul ecografiei fetale respectiv cu testul non-stres, care permite verificarea miscarilor precum si a batailor cardiace fetale. In plus, verificarea periodica a volumului lichidului amniotic este extrem de importanta deoarece ofera informatii despre starea de sanatate fetala.

Tratamentul preeclampsiei si eclampsiei

Managementul preeclamsiei este complex si necesita o atentie sporita deoarece trebuie luati in discutie foarte multi factori. Daca viata pacientei este pusa in pericol de valorile tensionale extrem de mari, singurul remediu ramane nasterea fatului. Trebuie analizata cu foarte mare atentie situatia deoarece viata gravidei poate fi pusa in pericol de valorile tensionale crescute.

Optiuni de tratament pentru preeclampsie

Singura varianta prin care preeclamsia poate fi vindecata este nasterea fatului. In situatiile in care viata pacientei este pusa in pericol de valorile crescute ale tensiunii arteriale, se recomanda nasterea fetala. In conditiile in care fatul se afla la o varsta gestationala optima, se poate provoca travaliul pacientei sau se poate obta pentru cezariana.

In conditiile in care gravida a fost diagnosticata cu preeclampsie insa starea generala de sanatate ii permite continuarea sarcinii, acest lucru se va face sub atenta supraveghere a medicului curant prin evaluari repetate la intervale scurte de timp, pana la momentul in care acesta va considera oportuna nasterea fatului in siguranta atat pentru nou-nascut cat si pentru mama. Intr-un astfel de caz se recomanda:

–        Medicamente antihipertensive: au rolul de a reduce valorile tensiunii arteriale;

–        Medicamente anticonvulsivante: au rolul de a preveni aparitia crizelor eclamptice;

–        Corticosteroizi: contribuie la accelerarea dezvoltarii pulmonare fetale;

–        Repaus la pat: faciliteaza oxigenarea fatului si imbunatateste starea de maturizare a acestuia;

–        Monitorizarea atenta a fatului prin ecografii repetate, precum si prin monitorizarea frecventei cardiace fetale;

–        Determinari periodice a probelor biologice (hemograma, probe renale, probe hepatice, coagulare) si a probelor de urina;

–        Dieta echilibrata cu concentratie scazuta de sare si hidratare corespunzatoare.

Abordari de urgenta in tratamentul eclampsiei

Cazurile severe de preeclampsie necesita internare in spital pentru monitorizare atenta atat a gravidei cat si a fatului. Daca valorile tensionale sunt foarte mari si exista risc major de eclampsie, se poate recomanda provocarea travaliului sau nasterea prin cezariana. De asemenea, gravida va primi medicamente antihipertensive, anticonvulsivante si corticosteroizi. In plus, orice gravida cu preeclampsie necesita monitorizare atenta postpartum deoarece crizele convulsivante pot aparea inclusiv dupa nastere.

Managementul tensiunii arteriale si a simptomelor asociate

Valorile tensionale marite din preeclampsie pot fi tinute sub control cu ajutorul medicamentelor antihipertensive. De asemenea, medicul iti poate recomanda si montarea unui holter TA timp de 24 ore pentru monitorizarea tensiunii arteriale. Mentinerea sub control a valorilor tensionale este foarte importanta, in special in cazurile in care fatul nu a implinit varsta de 37 saptamani si nu a atins maturitatea necesara aducerii pe lume.

Prevenirea preeclampsiei

Preeclampsia este o afectiune care poate fi prevenita prin reducerea factorilor de risc modificabili care contribuie la aparitia bolii. Tinand cont de acest aspect, fiecare gravida trebuie informata cu privire la severitatea bolii precum si la importanta implementarii masurilor de preventie. 

Masuri de preventie si control al factorilor de risc

–        Consulturi ginecologice repetate pe perioada sarcinii;

–        Monitorizarea saptamanala a tensiunii arteriale la domiciliu;

–        Prezentarea la medic daca se constata valori crescute ale tensiunii arteriale;

–        Mentinerea unei greutati corporale optime;

–        Dieta corespunzatoare: reducerea consumului de sare;

–        Evitarea sedentarismului;

–        Renuntarea la fumat;

–        Renuntarea la consumul de alcool;

–        Determinari repetate ale valorilor glicemice;

–        Efectuarea regulata a investigatiilor de laborator (teste de sange si urina);

–        Monitorizare fetala periodica prin ecografie fetala si teste specifice.

Rolul dietei si al stilului de viata in prevenirea preeclampsiei

Dieta are un rol foarte important in ceea ce priveste aparitia preeclampsiei deoarece o alimentatie bogata in sare favorizeaza cresterea tensiunii arteriale. De asemenea, consumul exagerat de alimente bogate in grasimi sau zaharuri, cresc riscul de aparitie al obezitatii respectiv al diabetului zaharat, factori de risc ai preeclampsiei.

Stresul din perioada graviditatii trebuie manageriat cu mare grija deoarece poate influenta valorile tensiunii arteriale.

Consecintele neingrijirii preeclampsiei

Preeclampsia este o patologie care apare pe parcursul sarcinii si care necesita o atentie sporita atat din partea gravidei cat si din partea personalului medical, deoarece boala poate avea multiple complicatii. Netratata corespunzator, preeclampsia poate pune viata in pericol atat a mamei cat si a fatului.

Complicatiile materne ale preeclampsiei

–        Eclampsia: convulsii generalizate;

–        Sindromul HELLP: valori crescute ale tensiunii arteriale + insuficienta hepatica + tulburari de coagulare + hemoliza;

–        Edem pulmonar acut, insuficienta pulmonara acuta;

–        Accident vascular cerebral;

–        Stop cardiovascular;

–        Hemoragii cerebrale;

–        Insuficienta renala acuta;

–        Insuficienta hepatica acuta.

Complicatiile fetale ale preeclampsiei

–        Restrictie de crestere intrauterina;

–        Nasterea prematura;

–        Moartea intrauterina a fatului;

–        Pierderea lichidului amniotic.

Concluzie

In concluzie, preeclampsia si eclampsia sunt afectiuni intalnite pe parcursul perioade de gestatie, de obicei debutate dupa saptamana 20 de sarcina. Incidenta preeclampsiei in populatia generala este destul de mare, motiv pentru care fiecare femeie insarcinata trebuie sa fie monitorizata periodic prin teste si investigatii specifice. Managementul preeclampsiei depinde foarte mult de gradul de severitate al bolii precum si de varsta perioadei de gestatie. Monitorizarea permanenta precum si mentinerea valorilor tensiunii arteriale in limite normale sunt foarte importante pentru buna desfasurare a sarcinii si pentru siguranta atat a mamei cat si a fatului.