Pericardita

Pericardita este inflamatia pericardului, un strat subtire de tesut care inconjoara inima. Aceasta poate fi cauzata de infectii virale, bacteriene sau fungice, traumatisme, boli autoimune sau alte afectiuni. Simptomele comune includ durerea in piept, dificultate la respiratie si oboseala. Diagnosticul se realizeaza prin examen fizic, analize de sange, investigatii imagistice si, uneori, biopsie pericardica. Tratamentul implica gestionarea simptomelor si tratarea cauzei subiacente, precum antibiotic pentru infectii sau medicamente antiinflamatorii pentru inflamatie.

Din punct de vedere anatomic, pericardul este format din doua foite care acopera inima. Intre acestea exista o cantitate foarte mica de lichid pericardic, de aproximativ 15-30 ml, care are rolul de a usura alunecarea celor doua foite in timpul sistolei si a diastolei (miscarile fiziologice ale inimii). In pericardita, cel mai frecvent apare o crestere a cantitatii de lichid din sacul pericardic, ceea ce  ingreuneaza miscarile inimii, si poate determina chiar tamponada cardiaca, o conditie patologica ce pune viata pacientului in pericol.

Tipuri de pericardita

Pericardita este o afectiune care necesita o atentie sporita din partea cadrelor medicale, deoarece este foarte important a se identifica tipul de pericardita pentru a se putea institui un tratament adecvat. La momentul actual, exista doua tipuri de clasificari a pericarditelor:

In functie de modalitatea de aparitie, pericarditele se impart in:

Pericardita acuta:

Se caracterizeaza prin aparitia brusca a simptomelor; in cele mai multe cazuri, pericardita acuta se datoreaza unei infectii virale. Pacientii cu pericardita acuta pot sesiza aparitia unor simptome precum febra, durerile musculare  sau stare generala de rau, inainte de debutul bolii. Acuza cea mai frecventa in caz de pericardita acuta este durerea toracica. Planul de ingrijire al pacientului cu pericardita acuta trebuie sa fie foarte bine pus la punct deoarece are ca scop combaterea durerii si prevenirea complicatiilor.

Pericardita cronica:

In cazul pericarditei cronice, simptomele se instaleaza progresiv, sunt severe si dificil de tratat; pericardita cronica poate sa apara ca o recidiva a unei forme acute, in special in cazul in care pacientul nu administreaza tratamentul pe perioada recomandata de medic.

Din punct de vedere anatomic si histopatologic, exista mai multe tipuri de pericardite:

Pericardita constrictiva:

Pericardita constrictiva apare in cazurile grave de pericardita, in care pericardul de ingroasa, devine rigid si isi pierde elasticitatea, iar inima nu mai functioneaza corect, deoarece nu se mai poate extinde. Intr-un asemenea caz, pacientul poate avea nevoie de pericardectomie, adica de eliminarea chirurgicala a stratului ingrosat care pune presiune pe inima. Pericardita constrictiva apare mai mult pe fondul unei pericardite cronice sau dupa o interventie chirurgicala la inima. Pericardita cronica constrictiva este rara.

Pericardita uscata:

Pericardita uscata este cunoscuta si sub denumirea de pericardita fibrinoasa. Cauza este cel mai adesea virala. Simptomele sunt reprezentate de durere toracica, febra, tuse, dureri musculare. La auscultatia cordului cu stetoscopul, apare un sunet caracteristic bolii, denumit frecatura pericardica. Acest tip de pericardita se vindeca de obicei in 7-14 zile cu odihna, medicamente antialgice si antiinflamatorii nesteroidiene.

Pericardita lichidiana:

Pericardita lichidiana presupune acumularea de lichid in sacul pericardic. In conditiile in care se acumuleaza lichid pericardic la inima, se produce compresia organelor adiacente (plamani, trahee, esofag, bronhii). Mai mult decat atat, cand cantitatea de lichid este prea mare, va determina compresia inimii si imposibilitatea expansiunii acesteia in timpul miscarilor de sistola si diastola. Lama de lichid pericardic blocheaza miscarile inimii si apare, astfel, una dintre cele mai de temut complicatii ale pericaritei, tamponada cardiaca. Aceasta necesita o interventie prompta deoarece poate pune viata pacientului in pericol. Pericardita lichidiana mai poarta denumirea de pericardita exudativa deoarece lichidul acumulat in sacul pericardic are caracteristicile unui exudat.

Care sunt cele mai cunoscute cauze ale pericarditei?

Un numar foarte mare de pacienti se intreaba care sunt cauzele pericarditei. Desi aceasta boala este determinata de un numar mare de factori, exista si situtii in care cauza pericarditei ramane necunoscuta. Pericardita este determinate de doua mari categorii de cauze:

Pericardita infecțioasă

Infectiile cu diversi germeni reprezinta principala cauza, la ora actuala, de aparitie a pericarditelor. Pericardita infectioasa poate fi determinata de bacterii, virusuri, paraziti sau fungi.

• Pericardita virala: cea mai frecventa forma de pericardita infectioasa; se datoreaza, cel mai adesea, unui virus cu localizare gastro-intestinala- enterovirusuri, dar apar si datorita herpesvirusurilor sau parvovirusurilor;
• Pericardita bacteriana: boala este determinata de o bacterie de tipul Mycobacterium tuberculosis, meningococ, Chlamydia, streptococ, Mycoplasma;
• Pericardita fungica: pericardita apare ca urmare a unei infectii fungice de tipul Candida sau Aspergillius;
• Pericardita parazitara: boala apare ca urmare a unei infectii cu un parazit de tipul Toxoplasma sau Echinococcus.

Pericardita non-infectioasa

De-a lungul timpului, studiile de specialitate au scos la iveala faptul ca nu toate formele de pericardite au fost declansate de infectii. Exista numeroase situatii in care pericardita apare datorita unor cauze non-infectioase, precum:

• Cauze autoimune: lupus eritematos sistemic, vasculita sistemica sau artrita reumatoida, care determina aparitia pericarditei reumatismale;
• Cauze tumorale: formatiuni tumorale primare sau secundare- metastaze;
• Cauze metabolice;
• Cauze traumatice sau operatii in zona toracelui;
• Cauze medicamentoase: anumite tipuri de medicamente pot determina aparitia pericarditei acute; cele mai incriminate clase de medicamente sunt cele anticonvulsivantele, unele anticoagulante si unele antiaritmice;
• Infarct miocardic acut: pericardita poate aparea ca o complicatie in caz de infarct miocardic acut;
• Alte cauze: insuficienta renala, HIV/SIDA.

Factori de risc in pericardita

Bolile pericardului pot fi favorizate de o serie de factori de risc care sporesc probabilitatea de aparitie a inflamatiei la nivelul sacului pericardic care inveleste inima. Acestia sunt:

• sexul masculin: s-a pus in evidenta faptul ca pericardita este mai frecventa la persoanele de sex masculin comparativ cu femeile;
• varsta tanara: boala a fost diagnosticata mult mai des la pacienti tineri, cu varsta pana in 40 ani, comparativ cu persoanele in varsta;
• existenta febrei: febra este un simptom sugestiv, cel mai frecvent, pentru o infectie in organism; prezenta infectiei creste riscul de aparitie al pericarditei deoarece procesul infectios se poate extinde la nivelul pericardului si poate determina inflamatia celor doua foite care alcatuiesc sacul pericardic;
• antecedente personale patologice de pericardita: peroanele care prezinta istoric de pericardita au un risc mai mare de a dezvolta un nou episod de boala comparativ cu persoanele care nu au avut niciodata aceasta afectiune.

Semne și simptome ale pericarditei

Simptomele pericarditei cuprind o serie de acuze care ar trebuie sa trimita de urgenta pacientul la medic. Unul din principalele simptome aparute in caz de pericardita este reprezentat de durerea toracica, care prezinta anumite particularitati:

• pacientul o resimte ca un junghi toracic, este o durere ascutita; apare datorita faptului ca inima se loveste de pericardul inflamat;
• se accentueaza in caz de tuse, inspir profund, stranut sau daca pacientul se intinde in pat;
• se amelioreaza daca pacientul sta cu trunchiul aplecat in fata;
• durerea poate sa iradieze spre umar.

Pe langa durerea toracica, pacientul poate acuza:

• palpitatiibatai neregulate, rapide ale inimii;
• stare de oboseala generala, moleseala, slabiciune;
• lipsa de aer;
• tuse seaca, uscata;
• dureri musculare;
• febra, frisoase;
• scaderea tensiunii aretriale;
• tahicardie: accelerarea batailor inimii.

Daca va confruntati cu durere toracica sub forma de junghi toracic insotita sau nu de unul din simptomele mentionate mai sus, este nevoie sa va prezentati de urgenta la cel mai apropiat cabinet medical, deoarece este nevoie de un examen fizic de specialitate pentru a putea stabili un diagnostic cert si a initia un tratament adecvat in cel mai scurt interval de timp posibil.

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul de pericardita trebuie sa se stabileasca foarte rapid din momentul debutului simptomatologiei clinice, pentru a se institui tratamentul oportun si a preveni aparitia complicatiilor. Pentru aceasta este nevoie de o examinare fizica amanuntia a pacientului, analize de sange si explorari imagistice.

Examinarea clinică

Pentru stabilirea diagnosticului de pericardita, medicul cardiolog evalueaza starea generala de sanitate a pacientului, istoricul medical al acestuia si simptomele pe care le prezinta. Din examenul clinic nu va lipsi auscultatia cordului cu un stetoscop, pentru a depista sunetele anormale ale inimii.

La consultul fizic al pacientului, se poate percepe un zgomot caracteristic, frecatura pericardica. Este un zgomot de tonalitate inalta sau joasa care se suprapune peste zgomotele cardiace, care se aude distinct si care apare datorita acumularii de lichid intre cele doua foite pericardice care protejeaza inima.

Investigatii imagistice

• EKG – electrocardiograma este foarte utila in pericardita deoarece poate evidentia modificari electrice ale inimii sugestive pentru aceasta afectiune;
• Radiografia pulmonara – poate pune in evidenta un aspect particular al cordului, care apare doar in caz de pericardita, asa numitul „cord in carafa”;
• Tomografie computerizata (CT) si Rezonanta magnetica nucleara (RMN) se efectueaza pentru a obiectiva anumite complicatii de tipul revarsatului pericardic;
• Biopsia pericardica: in cazul in care celelalte investigatii nu au dus la stabilirea diagnosticului de boala;
• Punctie pericardica: poate fi necesara daca medicul specialist considera ca este nevoie de examinarea lichidului pericardic.

Analize specifice de laborator

Analizele de laborator sunt reprezentate de hemoleucograma, probe de inflamatie (proteina C reactiva, viteza de sedimentare a hematiilor, fibrinogen), evaluarea functiei renale (uree, creatinina), markeri tumorali, anticorpi serici virali, hemoculturi, troponina, ASLO (daca se suspicioneaza infectia cu Streptococ), Factor reumatoid (pentru stabilirea diagnosticului de poliartrita reumatoida), HIV, TSH si alti hormoni tiroidieni.

Metode de tratament ale pericarditei

Tratamentul in cazul pericarditei se stabileste dupa ce diagnosticul este confirmat si dupa ce pacientul este evaluat in mod corespunzator. Medicul specialist poate considera necesara si stabilirea etiologiei lichidului pericardic. De multe ori, tratamentul este empiric si nu se intarzie cu initierea tratamentului pana la obtinerea rezultatelor hemoculturilor sau a altor culturi aflate in lucru.

Tratament medicamentos pericardită

Tratamentul medicamentos in caz de pericardita este impartit in doua categorii: tratament simptomatic si tratament etiologic. Tratamentul simptomatic se adreseaza ameliorarii simptomatologiei algice, in timp ce tratamentul etiologic se adreseaza cauzei care a dus la aparitia bolii.

Cea mai importanta clasa de medicamente utilizate in pericardita sunt antiinflamatoarele nesteroidiene de tipul Aspirinei, Diclofenacului sau Ibuprofenului. Acestea cu rolul de a reduce durerea si fenomenele inflamatorii de la nivelul pericardului. Clasa de medicamente antialgice este, de asemenea, foarte importanta pentru calmarea durerii.

In ceea ce priveste tratamentul etiologic, depinde foarte mult de cauza care a dus la aparitia bolii: 

• pentru infectiile bacteriene se initiaza terapie antibiotica;
• pentru cazurile de pericardita acuta cauzata de bacilul Koch se initiaza tratament cu tuberculostatice;
• pentru pericarditele fungice se administreaza terapie antifungica, etc.

Ingrijirea pacientului cu pericardită acută

Ingrijirea pacientului cu pericardita acuta presupune respectarea urmatoarelor principii de tratament:

• Repaus la pat;
• Medicamente antiinflamatoare: Aspirina, Ibuprofen, Diclofenac;
• Medicamente antialgice: pentru combaterea durerii;
• Tratament etiologic: antibiotic pentru infectiile bacteriene, antifungice pentru infectiile fungice, etc,
• Evacuarea lichidului pericardic poate fi necesara in momentul in care cantitatea de lichid pericardic este prea mare si exista riscul de aparitie al tamponadei cardiace.

Cazurile de tamponada cardiaca trebuie evaluate urgent prin procedura intitulata pericardocenteza (punctie pericardica). In astfel de cazuri, este necesara drenarea lichidului in exces: se introduce un tub subtire in cavitatea pericardica si se extrage lichidul acumulat in spatial intrapericardic.

Este important de retinut faptul ca tratamentul in cazul pericarditei este individualizat, in functie de cauzele care au determinat aparitia afectiunii.

Cum putem preveni apariția pericarditei?

Din pacate, la momentul actual nu exista o metoda de preventie a pericarditei deoarece aparitia bolii nu poate fi influentata. In schimb, in cazurile in care boala a aparut, putem preveni aparitia recidivelor prin administrarea stricta a schemei terapeutice (antiinflamator + antialgic + tratament etiologic- antibiotic, antifungic, etc) recomandate de medicul curant. In acest mod, scad sansele de reaparitie a bolii dupa un anumit interval de timp.

Concluzie

In concluzie, pericardita este o afectiune serioasa, ca implica multiple consecinte la nivelul organismului. Din acest motiv este foarte important sa recunoasteti rapid simptomele bolii si sa va prezentati de urgenta la medic. Daca suferiti de pericardita, va recomandam un consult cardiologic in cadrul clinicii Eminescu 100 , unde medicii ofera o atentie sporita nevoilor pacientilor sai, astfel incat diagnosticul stabilit sa fie unul corect iar tratamentul institut sa aibe rezultate favorabile.  

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pericarditis/symptoms-causes/syc-20352510

https://www.nhs.uk/conditions/pericarditis/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431080/

https://www.heart.org/en/health-topics/pericarditis/what-is-pericarditis

https://link.springer.com/article/10.1007/s11886-022-01710-8