Discopatie Lombara

Discopatia lombara reprezinta una dintre cele mai frecvente afectiuni aparute la nivelul coloanei vertebrale; mai mult decat atat, studiile de specialitate estimeaza faptul ca 80% din populatia globului va experimenta la un moment dat o patologie la nivelul coloanei vertebrale lombare. Discopatia lombara se caracterizeaza printr-un proces degenerativ, de uzura, care apare la nivelul discurilor intervertebrale localizate la nivelul coloanei lombare. Prezenta acestei patologii modifica semnificativ calitatea vietii pacientului deoarece afectiunea se caracterizeaza prin dureri intense la nivelul regiunii lombare, insotite de o serie de simptome adiacente.

Coloana vertebrala este principalul element de sustinere al corpului uman, fiind alcatuita din 33-34 vertebre suprapuse, care formeaza canalul spinal si adapostesc maduva spinarii. Cu o rezistenta crescuta datorita curburilor fiziologice in plan sagital, coloana vertebrala asigura sustinerea capului, a trunchiului si a mainilor; de asemenea, face posibila realizarea miscarilor in toate planurile datorita gradului crescut de mobilitate si elasticitate.

Intre vertebrele coloanei, exista discurile intervertebrale, alcatuite dintr-o portiune pulpoasa (de consistenta unui gel, la interior) si una fibroasa (la exterior). Aceste structuri sunt extrem de importante deoarece au rolul de a absorbi socurile mecanice de la nivelul coloanei vertebrale. Integritatea discurilor intervertebrale este esentiala pentru o buna mobilizarea si deplasare a trunchiului. Pe masura ce organismul imbatraneste, discurile intervertebrale sufera o serie de procese de degradare progresiva, ceea ce contribuie la aparitia discopatiei lombare.

Ce este discopatia lombara 

Foarte multe persoane se intreaba ”ce este discopatia lombara”. Raspunsul este unul foarte simplu; discopatia lombara reprezinta o afectiune degenerativa, cronica, progresiva, care apare la nivelul discurilor intervertebrale lombare. Cu timpul, organismul imbatraneste, iar discurile intervertebrale sufera procese de deshidratare si degradare. Din aceste cauze, ele nu mai pot absorbi in totalitate socurile produse la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce determina aparitia durerilor lombare.

Discopatia lombara mai poarta denumirea de boala degenerativa a discului intervertebral, si se caracterizeaza prin reducerea elasticitaii si a rezistentei la socuri a discului interpus intre vertebrele lombare.  

Marea majoritate a pacientilor confunda discopatia lombara cu hernia de disc, desi sunt doua patologii diferite. Discopatia vertebrala lombara cuprinde toate modificarile degenerative aparute la nivelul discurilor intervertebrale precum si la nivelul structurilor adiacente, in timp ce hernia de disc se caracterizeaza prin rupturi complete ale inelelor fibroase si migrarea discului intervertebral; de cele mai multe ori, hernia de disc apare ca urmare a unei suprasolicitari care implica o presiune crescuta asupra coloanei vertebrale, presiune care efectiv ”stoarce” portiunea gelatinoasa a discului intervertebral prin zonele fibroase rupte. Aparitia herniei de disc este extrem de dureroasa si de grava deoarece poate determina compresiuni la nivelul structurilor nervoase sau la nivelul maduvei spinarii.

Cauzele discopatiei lombare

Principala cauza a discopatiei lombare este reprezentata de procesul de uzura locala care apare de-a lungul vietii. Pe masura ce organismul inainteaza in varsta, discurile intervertebrale de degradeaza treptat deoarece apar mici modificari structurale ce determina deshidratarea discului. Din punct de vedere structural, discul intervertebral este alcatuit din doua portiuni: nucleul pulpos, dispus la interior, alcatuit din 80% apa, cu consistenta gelatinoasa si portiunea fibroasa, la exterior.

Principalul rol al discului intervertebral este acela de a amortiza socurile coloanei vertebrale; acest lucru este posibil datorita compozitiei crescute in apa a discului intervertebral. Pe masura ce coloana vertebrala este supusa constat unei presiuni crescute sau unor traumatisme, apar mici rupturi la nivelul structurilor fibroase care determina pierderea treptata a lichidului din interiorul discului intervertebral. O data ce discul se deshidrateaza, nu mai poate amortiza socurile de la nivelul coloanei, apar durerile intense iar mobilizarea se efectueaza cu dificultate.

Pe masura ce degradarea discurilor intervertebrale creste, elementele fibroase se pot rupe complet iar nucleul pulpos poate aluneca in afara zonei de localizare; este momentul in care apare hernia de disc, o patologie extrem de dureroasa si de grava prin prisma complicatiilor pe care le poate produce.

Factori de risc pentru discopatia lombara

Studiile de specialitate au aratat faptul ca discopatia lombara este favorizata de existenta unor factori de risc individuali; acestia sunt:

–        Inaintarea in varsta: imbatranirea organismului implica aparitia proceselor degenerative inclusiv la nivelul discurilor intervertebrale;

–    Fumatul: s-a dovedit fapul ca nicotina reduce semnificativ aportul de sange la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce faciliteaza degradarea discurilor intervertebrale;

–      Activitatea fizica intensa: determina microtraumatisme care pot fi punctul de plecare al proceselor degenerative vertebrale;

–     Obezitatea: greutatea in exces determina o presiune crescuta asupra coloanei vertebrale, implicit asupra discurilor intervertebrale, fapt ce favorizeaza aparitia discopatiei lombare;

–     Traumatismele sau accidentarile repetate la nivelul coloanei vertebrale: cresc riscul de aparitie al discopatiei lombare;

–     Meseriile care implica suprasolicitari repetate, constante, la nivelul coloanei vertebrale (statul mult in picioare, ridicatul de greutati, statul la birou pentru perioade lungi de timp);

–        Sedentarismul: predispune la aparitia afectiunii;

–    Diabetul zaharat: este, de asemenea, un factor de risc pentru bolile degenerative ale discului intervertebral.

Semnele si simptomele discopatiei lombare

Tabloul clinic al discopatiei lombare este unul complex, cuprinde o serie de manifestari fizice de intensitati diferite, cu o durata variabila de timp, care impacteaza pacientul in mod individual. Principalele simptome care apar in discopatia lombara sunt:

–        Durerea de spate:

•       Este localizata la nivelul regiunii lombare;
•       Poate iradia la nivelul feselor, soldurilor sau la nivelul membrelor inferioare;
•       Intensitatea durerii creste progresiv;
•       Apare initial la efort si cedeaza in repaus;
•       Pe masura ce boala avanseaza, persista inclusiv in repaus;
•       Poate fi declansata de frig, umezeaza, drumuri lungi, efort;
•       Se poate agrava daca pacientul sta multe ore in sezut;

–        Parestezii, amorteli, furnicaturi la nivelul membrelor inferioare;

–        Contractura musculara la nivelul spatelui;

–        Reducerea semnificativa a reflexelor la nivelul picioarelor;

–        Senzatie de ”corp intepenit”.

Diagnosticarea discopatiei lombare

Diagnosticul polidiscopatiei lombare se stabileste in cabinetul medicului neurolog, dupa o anamneza amanuntita, un consult clinic complet si o serie de investigatii menite sa evidentieze modificarile aparute la nivelul discurilor intervertebrale precum si gradul de afectare vertebrala. Este foarte important ca pacientul sa se prezinte la medic de la aparitia primelor semne de boala, pentru a putea diagnostica afectiunea intr-un stadiu incipient si a putea implementa un tratament adecvat. Leziunile degenerative discale si vertebrale nu se vindeca, insa poate fi incetinita progresia acestora.

Examenul neurologic 

Pentru stabilirea diagnosticului de discopatie lombara etajata, este nevoie de un consult de neurologie. Medicul neurolog va incepe cu anamneza; aceasta etapa este foarte importanta deoarece are ca scop obtinerea de informatii cu privire la modalitatea de debut a bolii, conditii de viata si de munca, statutul de fumator, boli asociate sau antecedente heredo-colaterale.

Consultul va continua cu examenul fizic general si examenul neurologic. Medicul va examina cu atentie curburile coloanei vertebrale, gradul de mobilitate si de flexibilitate, va palpa si va percuta apofizele spinale, va nota aparitia durerii precum si alte simptome relatate de pacient.

Examenul neurologic consta in examinarea reflexelor precum si a eventualelor tulburari de sensibilitate si de mobilitate. Medicul va examina cu atentie mersul pacientului, echilbrul precum si alte tulburari de statica vertebrala. Toate vor fi consemnate in fisa personala a pacientului si vor ajuta la stabilirea ulterioara a diagnosticului de discopatie lombara.

Investigatii imagistice

Pentru a stabili un diagnostic de certitudine in cazul discopatiei lombare este nevoie de efectuarea unor investigatii imagistice care au capacitatea de a obiectiva leziunile discale vertebrale lombare. Cele mai frecvente mijloace de diagnostic pentru discopatia lombara sunt radiografia de coloana lombara, rezonanta magnetica nucleara (RMN), computer tomografia (CT) precum si electromiografia (EMG).

Radiografia de coloana lombara se poate efectua in doua incidente (fata si profil)- de preferat a se realiza in incidenta de profil deoarece ofera mai multe informatii imagistice. Permite evidentierea modificarilor de discopatie lombara exprimate radiologic prin ingustarea spatiului intervertebral, turtirea discului intervertebral precum si prin prezenta osteofitelor. Investigatia permite excluderea altor cauze ale durerii lombare precum existenta unei formatiuni tumorale sau a unei infectii. Reprezinta prima modalitate de investigatie imagistica a discopatiei lombare.

Rezonanta magnetica nucleara este investigatia imagistica care ofera cele mai multe informatii cu privire la gradul de afectare discala. In discopatia lombara, RMN-ul permite aprecierea stadializarii discopatiei precum si identificarea herniilor de disc, impactul acestora asupra structurilor vecine precum si gradul de compresiune medulara sau nervoasa. Este o investigatie extrem de utila in cazul discopatiei lombare.

Computer tomografia este, de asemenea, utila in caracterizarea procesului degenerativ discal, insa ofera informatii mai putine comparativ cu rezonanta magnetica nucleara.

Electromiografia este foarte importanta deoarece ofera informatii despre activitatea electrica a muschiului; cu ajutorul acestei investigatii se poate aprecia gradul de compresie a radacinilor nervoase precum si stadiile de conducere nervoasa. Se efectueaza, in special, pacientilor cu parestezii la nivelul membrelor inferioare.

Stadiile discopatiei lombare

Discopatia lombara prezinta trei faze/ stadii de evolutie; acestea sunt:

–    Stadiul I: pacientul resimte dureri minima ca intensitate; acestea apar in timpul efortului intens si dispar in repaus fizic; coloana este instabila din punct de vedere morfo-structural, insa discul intervertebral este integru;

–     Stadiul II: durerile se intensifica si apar mult mai des, la eforturi din ce in ce mai mici; in acest stadiu, apar modificari la nivelul structurii discului intervertebral (se rup o parte din inelele fibroase);

–  Stadiul III: durerile sunt foarte intense, apar inclusiv in repaus; la nivelul discului intervertebral apar distructii masive; pacientul se poate confrunta cu aparitia herniilor de disc.

Tratarea discopatiei lombare 

Tratamentul discopatiei lombare se stabileste in functie de mai multi factori; conduita terapeutica depinde de stadiul afectiunii precum si de prezenta sau absenta herniei de disc. Marea majoritate a pacientilor cu discopatie lombara prefera sa fie tratati conservator, cu ajutorul medicamentelor impotriva durerii si a procedurilor de fizioterapie respectiv kinetoterapie. Tratamentul conservator implica, pe langa actiunile enumerate mai sus, repaus complet si odihna; doar astfel se poate atinge succesul terapeutic si poate fi evitata interventia chirurgicala.

Totusi, in cazurile complexe in care durerea este intensa, celelate mijloace terapeutice sunt ineficiente sau hernierea discului comprima maduva spinarii sau elementele nervoase, se intervine prin operatie pentru a trata discopatia lombara.

Proceduri kinetoterapeutice in tratarea simptomelor discopatiei lombare

Exercitiile de kinetoterapie in discopatia lombara sunt extrem de importante deoarece asigura mobilizarea corecta a coloanei vertebrale, relaxarea musculaturii paravertebrale, combaterea contracturilor musculare, corectarea viciilor de statica vertebrala, intarirea musculaturii spatelui precum si reducerea durerilor lombare joase. Fiecare pacient diagnosticat cu discopatie lombara trebuie inclus intr-un program de recuperare medicala deoarece cu cat exercitiile sunt incepute mai devreme in evolutia bolii, cu atat riscul de progresie al leziunilor degenerative este mai mic.

Este important ca exercitiile pentru discopatia lombara sa fie efectuate sub atenta supraveghere si monitorizare a unui kinetoterapeut cu experienta in domeniu, deoarece, scopul acestor exercitii este acela de a ajuta mobilitatea, flexibilitatea si amplitutinea miscarilor coloanei vertebrale si nu de a determina o presiune suplimentara locala.

Tipul de exercitii de kinetoterapie se va stabili in functie de intensitatea durerii, bolile asociate, conditiile de viata si de munca si vârsta pacientului; practicarea acestora trebuie efectuata cu regularitate, deoarece exercitiile de kinetoterapie reprezinta una din modalitatile importante prin care progresia bolii este incetinita. .

Proceduri fizioterapeutice

Fizioterapia in discopatiile lombare este foarte utila, deoarece, cu ajutorul agentilor fizici, durerea scade, gradul de mobilitate creste, contracturile musculare se diminueaza, structurile ligamentare se intaresc iar pacientul isi poate relua, traptat, activitatile cotidiene. Recuperarea discopatiilor lombare prin fizioterapie poate fi un real succes daca pacientul este consecvent si urmeaza cu strictete toate recomandarile primite din partea cadrelor medicale.

Procedurile de fizioterapie se efectueaza doar la recomandarea medicului specialist, pe o perioada de maxim 10 zile; pacientul poate repeta procedurile peste 6 luni-1 an in functie de bolile asociate si de istoricul personal.

Ca si tipuri de proceduri se poate realiza terapia cu ultrasunete, hidroterapia, electroterapia, etc. Scopul acestora este acela de a combate durerea, de a intari musculatura, de a scadea gradul de rigiditate al coloanei vertebrale precum si de a creste calitatea vietii pacientului.

Tratamentul medicamentos pentru ameliorarea simptomelor 

Exista o serie de medicamente care se pot administra cu succes in discopatia lombara. Principala clasa de medicamente prescrisa intr-o astfel de boala este cea a antiinflamatoarelor nesteroidiene; rolul acestora este de a reduce durerea; administrarea acestor tipuri de medicamente se face doar la recomandarea medicului curant deoarece prezinta o serie de reactii adverse.      

O alta clasa de medicamente administrata in discopatia lumbara este reprezentata de cea a decontracturantelor musculare; rolul acestora este acela de a relaxa musculatura pentru a facilita miscarea si mobilizarea. Un alt medicament pentru discopatia lombara este cel din clasa antialgicelor sau sedativelor; toate aceste medicamente lupta impotriva durerii si cresc calitatea vietii pacientilor diagnosticati cu discopatie lombara.

In cazuri selectionate, medicul poate recomanda efectuarea unor infiltratii pentru discopatia lombara, in spatiile intervertebrale; acest tip de tratament este recomandat pe termen scurt si are ca scop reducerea durerii si a inflamatiei.

Tratament chirurgical pentru discopatia lombara

In cele mai multe cazuri, discopatia lombara este tratata cu ajutorul mijloacelor terapeutice conservatoare iar pacientii remarca, intr-un procent de 85%, ameliorarea simptomatologiei. Interventia chirurgicala se efectueaza in cazuri atent selectionate, doar in situatile in care tratamentul conservator nu a functionat, simptomatologia pacientului este foarte intensa sau pacientul prezinta o hernie de disc cu risc de compresiune sau sectionare medulara sau nervoasa.

Din punct de vedere tehnic, se pot efectua mai multe tipuri de interventii chirurgicale:

•   Decompresia lombara este una din variantele de terapie chirurgicala; consta in sectionarea unui mic fracgment din vertebra vecina discului afectat, cu scopul de a diminua compresia nervoasa si de a creste capacitatea de mobilizare locala;
•       O alta varianta de tratament chirurgical consta in extractia completa a discului herniat si inlocuirea acestuia cu o structura artificiala;

Medicii mai pot opta pentru indepartarea unui fragment din discul intervertebral (doar un

fragment, nu indepartarea discului in totalitate) si inlocuirea acestuia cu un material osos.

Cum poate fi prevenita discopatia lombara

La ora actuala exista o serie de sfaturi si modalitati prin care discopatia lombara poate fi prevenita. Acestea sunt:

–        Evitarea ridicatului de greutati;

–        Postura corecta a spatelui atat acasa cat si la locul de munca;

–        Intarirea musculaturii din zona abdomenului si din zona spatelui;

–        Evitarea sedentarismului;

–        Renuntarea la fumat;

–        Practicarea inotului;

–        Mentinerea unei greutati corporale normale;

–        Adoptarea unei pozitii corecte in timpul somnului.

Concluzii

In concluzie, discopatia lombara este o afectiune frecvent intalnita in populatia generala, care se caracterizeaza prin degradarea progresiva a discului intervertebral, fenomen ce poate determina compresiune nervoasa sau medulara. Tabloul clinic este dominat de durerea lombara, initial aparuta la efort si remisa in repaus, ulterior permanenta, insotita de parestezii la nivelul membrelor inferioare precum si de durerea care coboara pe picior. Pentru un diagnostic corect este nevoie de un examen neurologic precum si de o serie de analize imagistice. Tratamentul este unul conservator (medicatie impotriva durerii, kinetoterapie, fizioterapie), iar in cazurile severe, se poate opta pentru un tratament chirurgical.